Nicio remaniere!

Cui folosea remanierea?

Întâlnirea liderilor PDL cu preşedintele Traian Băsescu, desfăşurată la Snagov, a încercat să liniştească apele şi să dea o notă de calm şi responsabilitate în rândul partidului care duce acum greul guvernării, pe timp de criză. Preşedintele şi-a demonstrat încă o dată abilităţile de politician versat. Nu avea nimeni nevoie de o remaniere făcută la repezeală şi generatoare de tensiuni majore!

Într-o Românie sfâşiată de criză şi pe fondul unor măsuri drastice, dar iminente, de ajustare bugetară şi scădere a deficitului, Executivul se vede încolţit din toate părţile, inclusiv din interiorul partidului care l-a generat. Astfel, Guvernul condus de Emil Boc, care a trecut cu bine de moţiunea de cenzură, de după asumarea răspunderii, s-a trezit sub un tir de ameninţări cu remanierea unor miniştri. Nu spunem aici că toţi miniştrii sunt perfecţi şi că nici unul nu ar fi trebuit înlocuit, dar poate că nu era momentul potrivit să fie operate schimbări, în aceste momente în care este nevoie de stabilitatea, luciditate şi linişte, tocmai pentru ca măsurile să poată fi aplicate şi tocmai pentru că ele pot fi cel mai bine aplicate chiar de către miniştri care le-au studiat în profunzime. La fel ca şi moţiunea de cenzură, remanierea nu folosea nimănui. Lideri marcanţi ai PSD şi PNL, chiar dintre cei locali, au recunoscut voalat că nu ar fi avut nicio poftă să treacă la guvernare, ci doar că au vrut să se dea rotunzi prin Parlament, făcând pe deştepţii doar la nivel declarativ. Şi atunci, urmând logica, dacă trecerea moţiunii tâmpe, introduse de o opoziţie guralivă şi vetustă, ar fi aruncat România într-un haos dublat de o criză politică, ce rost ar fi avut o remaniere? Cel mult, această remaniere total neinspirată, ar fi creat animozităţi între fruntaşii PDL, între miniştri acestui partid şi între lideri de toate mărimile. Teza potrivit căreia trebuie schimbaţi miniştrii neperformanţi sau chiar primul ministru Emil Boc, nu e decât o prostie monumentală, despre care şi cei care o flutură ştiu că e inutilă, dar o folosesc ca pe o frondă. Parlamentari democrat liberali frustraţi (destul de puţini, cazuri izolate), lideri ai opoziţiei exuberanţi şi inconştient de declarativi şi guralivi, se obosesc să repete, obsesiv, „necesitatea” unei remanieri guvernamentale. Remanierea guvernamentală nu foloseşte nimănui, iar preşedintele Traian Băsescu a intuit perfect acest lucru, tocmai de aceea i-a chemat la Snagov pe oamenii săi, pentru a le explica pe îndelete că e momentul să strângă rândurile, să uite temporar cine e mai bun şi cine e mai puţin bun şi să pună mâna pe treabă, în aşa fel încât ajustările de pensii şi salarii să fie menţinute pe termen cât mai scurt, timp în care bugetul să respire, iar măsurile de relansare economică să se vadă cu ochiul liber. La Snagov, bineînţeles că discuţiile, din care au răzbătut în presa de ieri frânturi, au fost serioase şi dure. Traian Băsescu avea tot dreptul şi să fie prezent acolo, dar şi să îşi certe colaboratorii politici. Cei care comentau zilele trecute pe la posturile de televiziune moguleşti cum că preşedintele nu avea ce căuta acolo şi că nu ar trebui să îşi conducă partidul, că nu ar trebui să îi ia la rost pe miniştri şi nici să îi dea indicaţii lui Boc, o făceau doar pentru că acele televiziuni au şi ele misiunea lor precisă de a răsuci cuţitul în rană telespectatorilor loviţi de ajustările salariale şi pentru că ei au sarcini precise de a găsi vinovaţi doar în rândul celor care s-au nimerit să conducă România în asemenea vremuri tulburi. Să fim serioşi, Traian Băsescu este omul care i-a adus la putere pe democrat liberali şi care îi reprezintă, el este motorul acestui partid, drept pentru care, în asemenea momente cumplite, este mare nevoie de sfaturile sale şi de implicarea sa. Restul, cum ar fi aşa zisa dictatură, faptul că pedeliştii nu au oprit maşinile, la ieşirea din Palatul Snagov, să vorbească cu puiii de moguli sau că actuala putere trebuie să plece pentru a-i face pe plac infantilului Victor Ponta, acestea sunt doar poveşti de adormit copiii, nu criza!