Mitingurile "spontane" ale PSD Mehedinţi

Cei de la PSD nu au ajutat cu nimic CELROM-ul, ci doar l-au îngropat! Mai mult, i-au chemat la miting pe sindicaliştii de la CELROM. Sunt mărturiile liderului Sindicatului SOLIDARITATEA, Gheorghe Talianu, făcute într-un interviu în exclusivitate pentru IDS.

„PSD-ul nu ne-a ajutat niciodată,

dar ne-au chemat la miting la Prefectură!”        

Liderul Sindicatului SOLIDARITATEA din CELROM, vorbeşte cu sinceritate despre oamenii care l-au ajutat şi cei care doar au încercat să îl manipuleze. Gheorghe Talianu vorbeste despre doi de „B” care l-au sunat să aducă cei 400 de sindicalişti la mitingurile organizate de USL. Unul ar fi, potrivit lui Talianu, avocatul Alexandru Bălănescu, celălalt, un cunoscut personaj din anturajul PSD Mehedinţi. Începe tot cu litera „B”!

Reporter: De unde a pornit toată această luptă pentru CELROM şi de ce v-aţi ataşat atât de mult de cauza acestui combinat şi de posibilitatea repornirii lui?

Gheorghe Talianu: Am înţeles că România este a celor care se sacrifică pentru binele celor mulţi şi apoi am plecat de la ideea că salariaţii nu sunt vinovaţi de ceea ce i s-a întâmplat acestui combinat, pe vremuri o perlă a industriei mehedinţene. În momentul în care am închis această fabrică, preşedinte la AVAS era domnul Mircea Ursache, de la PSD, la care am şi apelat. Efectiv, dumnealui ne-a spus să venim la Bucureşti, mi-a dat un număr de telefon la care să sun pentru orice problemă, dar apoi la acel număr nu a mai răspuns nimeni. De aceea sunt supărat pe dumnealui. AVAS era acţionarul majoritar, cu 51% din pachetul de acţiuni. Ei ne-au întors spatele. Aceştia sunt oamenii PSD-ului şi aceasta este grija lor pentru oameni.

Rep.: Dar cei de la ANAF, ei cum s-au comportat?

G.T.: Cei de la ANAF au votat la ultima şedinţă a Adunării Generale a Creditorilor împotriva dezmembrării, au votat pentru cumpărarea în bloc şi pentru posibilitatea repornirii. Acesta este adevărul, iar noi le mulţumim pentru asta! Ţineţi cont de faptul că ANAF a luat acestă decizie, deşi din cei 10,2 milioane de euro pe care îi va plăti investitorul, ei nu îşi vor recupera toate creanţele! Adică ei ne-au întins o mână, iar acest gest contează pentru noi!

Rep.: Ce ne puteţi spune despre sindicatele de altădată de la CELROM, ce a mai rămas din ele, iar acum ce sindicat reprezentaţi?

G.T: Despre sindicate, în general, putem spune că ale sunt credibile prin liderii lor. Dacă aceşti lideri sunt neserioşi şi nu îi reprezintă pe oameni, nu luptă pentru ei, atunci ei trebuie schimbaţi rapid. Eu reprezint sindicatul SOLIDARITATEA, pentru că suntem solidari.

Rep.: Există foarte mulţi salariaţi, care ne sună la redacţie şi ne spun că au multe de reproşat fostului director, domnul Mihai Sârbu. Ce a făcut bun domnul Sârbu şi ce a făcut rău, până la urmă?

G.T.: A făcut şi multe lucruri bune domnul director, iar despre cele rele nu putem noi să ne pronunţăm. Există prezumţia de nevinovăţie. Corpul de control al AVAS a efectuat mai multe controale la CELROM, care l-au vizat şi pe domnul director Sârbu şi dacă dumnealui a ieşit bine în urma acelor controale, atunci noi nu putem să ne pronunţăm dacă a făcut sau nu rele.

Rep.: Tot unii dintre foştii salariaţi de la CELROM, care s-au bucurat de vestea cumpărării în bloc şi a repornirii, vă întreabă, prin intermediul nostru, ce fel de certitudine există că acest investitor va reporni combinatul şi nu îl va dezmembra, după cumpărare?

G.T.: UNICONS nu a intrat încă în posesia CELROM. Abia pe 9 martie 2012 are loc licitaţia la acest preţ, de 10,2 milioane de euro stabilit ca fiind jumătate din prima ofertă. Eu aş spera că nu ne mai lungim prea mult, pentru că investitorul va veni să pornească fabrica şi dacă trece prea mult timp, vom avea mari probleme legate de degradarea utilajelor părăsite de la intrarea în faliment. Se pare că acea maşină de hârtie este distrusă, iar singurul subansamblu bun, care s-a conservat foarte bine, este maşina de carton ondulat. Cu alte cuvinte secţia de carton ondulat poate fi redeschisă fără prea mari probleme. Eu sunt convins că investitorul va reporni această fabrică, pentru că a promis acest lucru şi el şi-a dovedit în mod repetat buna credinţă.

Rep.: Cum ar putea fi repornită secţia de carton ondulat? La ce v-aţi gândit?

G.T.: Eu cred că vom reporni secţia, concepută să funcţioneze pe trei ture de schimb şi nu pe două, aşa cum s-a vorbit iniţial, iar asta din dorinţa de a angaja cât mai mulţi oameni. Referitor la celelalte, pentru a reporni totul, ar putea fi vorba de o revizie serioasă, ce trebuie derulată pe o perioadă mai lungă, de cel puţin şase luni. 

Diversiunea PSD: „Oamenii de afaceri mint!”

Rep.: Totuşi, ce spune potenţialul investitor? Poate porni sau nu?

G.T.: Ştiţi cum e, ultima intoxicare a venit chiar de la domnul Duicu, care îmi spunea că investitorul ne minte şi că nu va reporni fabrica. Eu l-am întrebat, în replică, „Domnule Duicu, sunteţi om de afaceri, la fel ca şi domnul Isvoranu! Să nu mai am încredere în oamenii de afaceri?” Mi-a răspuns scurt „NU!” M-a pus pe gânduri mentalitatea acestui om, m-a speriat, m-a deranjat felul cum vorbea şi cum gândea. O spun încă o dată – Îmaginea unui grup, a unui partid, a unui sindicat, o dă liderul! Ori el ca lider, domnul Duicu, crează o imagine nefastă partidului, prin afirmaţii de acest gen! Mereu le-am spus şi oamenilor mei: „Dacă vedeţi că un lider nu e bun, că e neserios, schimbaţi-l urgent! Nu aşteptaţi să vă prăbuşiţi şi ăla să se îmbogăţească, cum a făcut Marius Petcu, la Bucureşti!”

„Oamenii PSD ne-au chemat la miting!”

Rep.: Câţi membri de sindicat mai aveţi, domnule Talianu?

G.T: Am alături de mine 400 de oameni, noi nu ne-am dezbinat, chiar dacă fabrica a fost închisă, oamenii sunt alături de mine şi luptăm pentru ca acest combinat să renască!

Rep.: În aceste condiţii, că tot vorbeam de politicieni şi că tot aveţi oameni în spatele dvs., este adevărat că v-au chemat la mitingul din faţa Prefecturii? Mă refer la cei de la USL!

G.T.: Îmi e şi ruşine să vă spun cine m-a sunat, sigur că am fost contactat telefonic şi am fost chemat să aduc oamenii la Prefectură. Am refuzat categoric, nu am vrut să ne amestecăm în politică şi în luptele politice. În momentul în care CELROM s-a închis, pe noi aceşti oameni de la PSD nu ne-au ajutat cu nimic, nu ne-au băgat în seamă, dar acum vor să venim la chemarea lor! Nu se poate aşa ceva, nu admitem aşa ceva!

Rep.: Cine şi cum şi-a bătut joc de dumneavoastră? Ce le-aţi cerut şi au refuzat?

G.T.: Eram în campania pentru alegerile prezidenţiale, iar domnul Geoană şi cu domnul Ponta au venit la Strehaia. M-am dus cu documentele la ei, am vrut să le cer ajutorul, dar degeaba. Documentele pe care le-am înmânat acelor lideri, au fost pasate cuiva şi nimeni nu s-a mai interesat de noi de atunci! Domnul Zimţea era atunci cu campania PSD, l-am rugat să îmi dea voie să pot ajunge şi eu la cei doi lideri PSD, să le vorbesc despre CELROM şi problemele noastre, dar domnul Zimţea mi-a spus: „Nu avem noi timp acum de CELROM, acum suntem în campanie electorală!” Aşa mi-a spus! Şi atunci, ei sunt oameni în care eu să am încredere?

Rep.: Concret, v-au cerut să participaţi la miting?

G.T: Da, m-au chemat şi nu am vrut să particip, nici eu şi nici oamenii mei, în primul rând pentru că sindicatul nostru nu face politică. S-a încercat o lovitură împotriva celor de la PDL. Eu vă spun sincer că nici dacă era invers şi dacă PDL mă chema la miting împotriva PSD, nu mergeam, nu mă interesa! Ştiţi cine face proteste, cine se ocupă de asta? Cei care sunt supăraţi pe PDL, unii dintre ei, la nivel naţional vorbind, au fost în consilii de administraţie şi au mâncat bani, au dus-o bine. În momentul când au fost înlăturaţi şi li s-au tăiat privilegiile au devenit duşmanii PDL, după care au provocat aceste mişcări de stradă şi nu e frumos!

Rep.: Aţi putea să ne spuneţi cine v-a chemat, mai concret?

G.T.: Mi-e şi ruşine să le pronunţ numele, eu vă arăt data şi ora când m-au sunat! Oricum nu am fost contactat de domnul Adrian Duicu!

Rep.: Întrebaţi de noi, ei spun că nu v-au chemat, nu au vorbit cu dvs., iar acel miting a fost unul spontan!

G.T.: Vă spun cu mâna pe inimă că m-au sunat şi vă pot şi dovedi asta!

Rep.: Este cumva vorba de domnul Bălănescu?

G.T.: Da!

Rep.: Deci nu v-a sunat domnul Duicu?

G.T.: Nu, m-au sunat colaboratorii dumnealui, unii dintre ei foarte apropiaţi!

Rep.: Dar liberalii nu v-au sunat?

G.T.: Nu, doar cei de la PSD!

Rep.: Cum vi s-au părut mitingurile din faţa Prefecturii?

G.T.: Dirijate, dar destul de prost dirijate! Nici măcar nu au avut oameni care să le organizeze! Pot spune că au fost un bluf, o ruşine!

Rep.: Totuşi, de ce aţi refuzat oferta de a participa la miting?

G.T.: Nu era problema noastră să participăm la încercarea de a schimba partide, preşedinte, nu asta e treaba noastră. Ştim că oamenii sunt nemulţumiţi, toată ţara e nemulţumită, toată Europa e nemulţumită, dar asta nu e o soluţie să ne dăm în cap unul la celălalt!

Rep.: Dar care ar fi soluţia, domnule Talianu?

G.T.: Soluţia este să ne luăm de mână cu toţii, să colaborăm!

„L-am simţit mereu aproape pe domnul Stănişoară!”

Rep.: Cine v-a ajutat, totuşi, cu adevărat?

G.T.: Primăria, domnul Bălu, domnul Gherghe, domnul Stănişoară şi mulţi alţii! Vreau să vă spun că, de-a lungul timpului, domnul senator Mihai Stănişoară ne-a ajutat cu multe lucruri şi a fost mereu alături de noi, iar noi am simţit acest sprijin. Dumnealui a făcut lobby în permanenţă pe lângă toate instituţiile care puteau să ne ajute, ne-a încurajat şi l-am simţit preocupat, l-am simţit ca fiind unul de-al nostru, un severinean ataşat de cauza CELROM. Îi mulţumesc, în numele tuturor colegilor mei!

Rep.: Cum v-a ajutat Primăria Severin, pentru că unii au spus că de fapt aţi fost minţiţi de municipalitate?

G.T.: Să fim serioşi! Primăria şi Consiliul Local, mai puţin cei care au refuzat să vină la o şedinţă importantă pentru CELROM, ne-au ajutat enorm! Dacă nu votau pentru cumpărarea în bloc şi votau pentru dezmembrare, era vai de capul nostru! Primăria a pierdut din suma pe care o putea recupera, pledând pentru vânzarea în bloc, dar au făcut-o în interesul nostru. Acesta este adevărul! Restul sunt poveşti şi minciuni electorale!   

Dezvăluiri

Rep.: Ce v-a mai spus domnul Adrian Duicu?

G.T.: Că am fost miţiţi.

Rep.: Şi vă ce i-aţi răspuns?

G.T.: Că unii oameni de afaceri au şi onoare. Mi-a spus că nu, oamenii de afaceri nu au onoare! De aia au şi pierdut cei de la PSD, imaginea lor s-a prăbuşit, pentru că nu au cuvânt şi nu au onoare!

Rep.: Adică nu v-a sunat el, dar v-au sunat alţii?

G.T.: V-am spus cine!

Rep: Domnul Bălănescu?

G.T.: Şi el, şi altul!

Rep.: Dar ce v-a mai spus Duicu?

G.T.: Mi-a spus „Bine măi, votează-i pe ăştia, că sunt buni!” Păi ce, eu m-am dus să vorbesc de voturi sau de ajutor pentru CELROM?

Interviu cu ambasadorul României la Belgrad

Un interviu în exclusivitate cu ambasadorul României la Belgrad, Ion Macovei, relevă o parte din curajul de a fi etnic român în Serbia de Răsărit

 „Românii din Serbia trebuie să aibă curajul de a se declara români!”

 Drumul către capitala Republicii Serbia este lung şi sufocat de o căldură aproape insuportabilă. Dar este şi interesant din multe privinţe, inclusiv cea a calităţii infrastructurii rutiere, a civilizaţiei din marile oraşe ale Serbiei şi a ospitalităţii fraţilor noştri români din ţara vecină. După câteva ore de trafic ingrozitor prin minunata capitală de pe Dunăre, o maşină a Ambasadei, condusă de un domn care ne spune cu mândrie că e oltean din Craiova, ajungem la Ambasada României, aflată pe strada Uđička din Belgrad, într-o vilă superbă, cu multă vegetaţie în jur. Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în capitala Serbiei, Ion Macovei, vorbeşte despre imaginea luptei pentru identitate şi românism a românilor din Serbia, mulţi dintre ei denumiţi, pe nedrept, vlahi.

Reporter: Excelenţă, vin la dvs. după un periplu în inima Vojvodinei, la Novi Sad, unde se spune că românii sunt la ei acasă şi au toate drepturile din lume în materie de minoritate etnică. Ce îi diferenţiază de cei din Timoc, unde bătălia pentru identitate este cumplită? 

Ion Macovei: Aş spune că am unele rezerve asupra celor două situaţii. Este adevărat că în Vojvodina situaţia este diferită de cea din Valea Timocului, dar nu totul este ceea ce pare. Sunt câteva instituţii acolo care luptă pentru românism, iar aici aş sublinia Editura „Libertatea”, săptămânalul „Liberatatea”, de la Pančevo, dar sunt şi altele care doar mimează. Spre exemplu, vreau să văspun despre redacţiile în limba română de la televiziunea şi postul de radio din Novi Sad, unde pur şi simplu ştirile sunt cele traduse din ceea ce soseşte pe fluxul de informaţii al celor mai mari agenţii de presă din Serbia. În opinia mea, controlul sârbesc asupra a ceea ce se petrece acolo este puternic, iar organizaţiile sunt şi ele împărţite ca punte de vedere şi opinie.

Rep.: Da, dar ei cel puţin nu sunt nici vlahi, nici rumâni, ci români adevăraţi, iar drepturile lor sunt respectate, sunt ajutaţi de Consiliul Naţional al Românilor... 

I.M.: Aşa este, însă par să fi uitat de fraţii lor din Serbia de Răsărit. Au existat punţi de legătură, au fost oameni care s-au zbătut pentru promovarea intereselor românilor, dar ei au fost izolaţi, unii chiar distruşi, înlăturaţi. Un caz exemplificator este cel al lui Ion Cizmaş de la Vršeć. 

Rep.: Înţeleg că lucrurile nu sunt chiar atât de frumoase cum par în Vojvodina! Să revenim puţin la ceilalţi români,cei din Valea Timocului...

I.M.: Nu lucrurile nu sunt tocmai deosebit de frumoase niciunde, chiar dacă aici aparenţele sunt deosebite. În Timoc este jalea cea mare, acolo Consiliul Naţional al Românilor e ca şi inexistent, liderii de acolo nu pot face prea multe, iar românii noştri continuă să se declare vlahi şi să spună că patria lor mamă e Serbia. Românii din Valea Timocului trebuie să aibă curajul de a se declara români. Dacă devin români, ei vor avea tot sprijinul nostru, dacă nu, nu! 

Rep.: Excelenţă, dar ce îi împiedică? De ce e atât de greu să fie români până la capăt? 

I.M.: Este ceva incredibil, ceva ce pare, la prima vedere de neînţeles! Majoritatea sunt români doar când vin acasă în România, pentru a cere ajutor şi fonduri, iar atunci când revin în Serbia sunt vlahi. Sunt diverşi factori şi din ţară care influenţează asta. De exemplu, în Serbia au fost finanţate foarte multe proiecte pentru români, pe tradiţie şi folclor şi nu a ieşit nimic. Acum nu se mai dau bani decât pentru proiecte economice. România nu mai poate da bani la nesfârşit unor oameni care nu fac ceea ce trebuie cu ei, în interesul românilor de aici.

Rep.: Dar relaţiile bilaterale? Serbia doreşte să intre în procesul de preaderare, iar România trebuie să le reamintească despre respectarea drepturilor minorităţii româneşti?

I.M.: Este foarte adevărat! Relaţiile bilaterale dintre cele două state sunt extrem de dificile. Bătălia pentru românism şi identitate culturală şi religioasă a celor de aici este una pe termen lung. Problemele sârbilor, în ceea ce priveşte relaţia cu UE nu vor înceta până când nu vor înţelege să respecte cu sfinţenie acordul de la Copenhaga, privind drepturile minorităţilor. Ei se tem nu degeaba, ci pentru că istoria lor zbuciumată le-a oferit exemple dureroase. Exemplul Kosovo îi face să sufle acum şi în iaurt, cum spune proverbul acela românesc.

Rep.: Ce se întâmplă cu lupta românilor din Timoc? Ce pot face ei, totuşi?

I.M.: După cum am mai spus, ei trebuie să îşi ia soarta în propriile mâini şi să lupte pentru unitate între toate acele organizaţii, pentru identitate şi să se declare români la viitorul recensământ, să înţeleagă că noţiunea de vlah e una abstractă. Eu i-am ajutat de fiecare dată când am putut, iar preotul Bojan Alexandrovici poate confirma de câte ori am fost acolo pentru a nu permite demolarea bisericii sau interzicerea amplasării unor troiţe, pentru a aplana conflictul acela cu clopotniţa de la Šipikovo. Conştientizarea românilor asupra importanţei vitale a recensământului din octombrie este foarte stringentă acum!

Rep.: Excelenţa voastră, cum vedeţi viitorul relaţiilor bilaterale dintre România şi Serbia, chiar şi pornind de la acestă sensibilă temă discutată aici?

I.M.: România şi Serbia sunt ţări vecine care au nevoie una de cealaltă, dacă noi vom fi prieteni şi ne vom înţelege bine aşa cum ne-am înţeles totdeauna în istorie, vom avea o mai mare stabilitate în zonă. Trebuie doar să rezolvăm, în timp şi cu multă înţelepciune şi această problemă a românilor, fraţi ai noştri din Valea Timocului.

INTERVIU

"NU-MI PLACE SĂ VORBESC DESPRE PSD!"
Mereu surprinzător şi mereu şarmant în politică, Nicolae Tudorescu a devenit prim-vicepreşedintele unui partid mic, dar descurcăreţ, PC. Prim-vicepreşedinte de filială judeţeană, desigur! După alegerile judeţene, lui Nicu Tudorescu i s-a deschis apetitul pentru a candida la preşedinţia Consiliului Judeţean. E convins că va fi desemnat candidat şi că va face o figură frumoasă. Despre politică, ambiţii şi speranţe, vorbeşte Nicu Tudorescu!

Reporter: Aţi avut o con­fer­inţă judeţeană, despre care ştim că a ieşit foarte bine, atât ca participare, cât şi ca mesaj politic. Ce va însemna, de acum înainte, PC Mehedinţi, din pers­pe­ctiva liderului politic Nicu Tu­dorescu?
Nicolae Tudorescu: Da, sunt mulţumit când lucrurile ies bine şi mi-am dorit foarte mult acest lucru, dar a fost şi foar­te greu de organizat această Conferinţă Judeţeană a PC Me­he­dinţi la nivelul la care am vrut să fie. Am fost o echipă ca­re a muncit ceva timp pentru acest lucru. Am considerat Con­ferinţa Judeţeană a PC Mehe­dinţi momentul zero şi de aici în­cepem un nou drum ca PAR­TE­NERI cu PNL şi PSD, în USL, pentru a câştiga alegerile locale şi parlamentare din 2012.

Rep.: Sunteţi, de acum o­fi­ci­al, ales democratic, prim-vi­ce­preşedinte al PC Mehedinţi. De ce nu preşedinte, pentru că, încă de la venirea dvs. în PC, aşa s-a crezut?
N.T.: Nu mă interesează prea mult ce s-a crezut! În opinia mea, politica se face în ECHIPĂ. Acest lucru am încercat să-l pro­movez şi la PSD, dar fără suc­ces. Politica cu un singur li­der, care are şi dreptate e de do­meniul trecutului, cel puţin aşa ne arată istoria.

Rep: Am observat o par­ti­cipare impresionantă la con­fe­rinţa judeţeană. Toţi acei mem­bri sunt mai vechi sau exis­tă printre ei şi noi achi­zi­ţii, care au fost aduşi de dvs. în partid?
N.T.: Da, a fost o participare im­presionantă la Conferinţa Ju­­de­ţeană, cred că pentru foarte mulţi a fost o SURPRIZĂ, dar pen­­tru mine o stare de nor­ma­li­tate, au fost foarte mulţi din oa­menii aduşi de mine, dar este nu­mai începutul, să fiţi atenţi la perioada următoare, mi-am pro­pus 10.000 de membri pen­tru PC Mehedinţi, cu adeziune şi carnet!

Rep.: Aţi plecat din PSD, de pe o poziţie importantă şi aţi ales PC. De ce această a­le­gere şi ce v-a atras la con­ser­vatori?
N.T.: Nu-mi place să vo­r­besc de trecut, deci nici de PSD! V-am mai spus, cred că eta­ti­za­rea valorilor în POLITICĂ se ­fa­ce după ceea ce eşti ca profesie şi ceea ce dai pentru partid. Cei de la PC au fost de acord cu pro­iectele mele. În primul rând, do­resc implicarea pro­fe­sio­niş­ti­lor în politică şi, după cum aţi văz­ut, au venit la PC, dar vor mai veni. Nu funcţiile au fost slă­biciunile mele. După cum ve­­deţi, sunt acelaşi om şi acum!

Rep.: PSD Mehedinţi a mi­ni­malizat mereu plecarea dvs., spunând că nu e o pier­de­re prea mare. Ce credeţi că au pierdut cei din PSD, atunci când i-aţi părăsit?
N.T.: Acum, părerea lor des­pre mine nici că mă in­te­re­sea­ză, probabil au pierdut un OM, adică sigur pe cineva care a fă­cut şi a dat PSD-ului foarte mult în cei 10 ani cât am acti­vat acolo. Dacă vă referiţi la pro­cente, aveţi puţină răbdare, 2012 se apropie şi vor vedea cât au pierdut!

Rep.: Cum aţi fost primit în familia politică a PC, iar ai­ci mă refer la organizaţia cen­tra­lă, în special?
N.T.: Foarte bine, atât de Dan Voiculescu, de Daniel Cons­tantin şi de Maria Grapini.

Rep.: Aveţi un proiect po­litic care vă defineşte, în per­spec­tiva viitoarelor alegeri?
N.T.: Bineînţeles că am un pro­iect politic, i-am dat şi un nu­me – ARGUMENT – am să-l prez­int cât de curând, sper să şi câştig preşedinţia Consiliului Judeţean Mehedinţi cu el. Pro­movează parteneriatul public – pri­vat şi o serie de măsuri eco­no­mice, sper eu benefice, pen­tru judeţul Mehedinţi.

Rep.: S-a vorbit foarte mult despre candidatura dvs. la func­ţia de preşedinte al Con­si­liului Judeţean Mehedinţi, iar preşedintele Daniel Cons­tan­tin a declarat că vă sus­ţi­ne. Ce a vrut să spună, mai con­cret, domnia sa, atunci când a declarat că veţi can­di­da pentru şefia CJ?
N.T.: Dacă s-a vorbit mult, în­seamnă că sunt un candidat aş­teptat şi dorit de mehe­din­ţeni. E normal ca Daniel Cons­tan­tin şi toţi ceilalţi colegi să mă susţină. A văzut programul meu economic şi i-a plăcut. Sper să fiu ajutat de sondaje şi să fiu candidatul USL pentru pre­şedinţia Consiliului Jude­ţean Mehedinţi. Noi am promis că vom respecta protocolul USL şi aşa vom face, chiar dacă nu voi fi desemnat unic candidat.

Rep.: O candidatură a dum­neavoastră presupune o sus­ţi­ne­re totală din partea USL. Va fi o bătălie totală între dum­nea­voastră şi Adrian Duicu pentru nominalizare?
N.T.: N-am nicio bătălie cu ni­meni! Până în luna octom­brie, sondajele de opinie ne vor ale­ge candidatul USL pentru func­ţia de preşedinte al Con­si­liu­lui Judeţean Mehedinţi, dar cred că va mai fi un candidat PNL, luaţi în calcul şi acest a­mă­­nunt deosebit de important!

Rep.: Ce credeţi că vă re­co­mandă, în mod special, pen­tru a candida din partea USL, la Consiliul Judeţean?
N.T.: În primul rând, sunt mehedinţean şi cred că doresc numai binele acestui judeţ şi din punct de vedere economic, dar şi social. Îmi este greu să mă laud şi nici nu mă carac­te­rizează acest lucru, dar cred că aş fi un preşedinte de Consiliu Judeţean foarte bun.

Rep.: Alianţa numită USL vă poate obliga să colaboraţi per­fect cu liderii PSD, de care aţi fugit, la PC. În acest sens, ce veţi face în campania elec­to­rală, pentru a suporta o co­la­borare cu PSD?
N.T.: Eu nu am fugit nici de PSD şi nici de liderii PSD. Cred că în politică, cel puţin în vizi­u­nea mea, ar trebui să fim colegi, cel mult adversari, dar nici­de­cum duşmani. Eu nu am nicio pro­blemă, pot să-i privesc pe toţi în ochi. Întrebarea este da­că ei mă mai pot privi pe mine în ochi, fără a pleca privirea? Ei se răfuiesc între ei pentru că le este frică de PDL şi inventează diferite scenarii. Indiferent care va fi rolul meu în campania e­lec­torală, sper candidat la PRE­ŞE­DIN­ŢIA Consiliului Judeţean Me­hedinţi, colaborarea mea cu PSD va fi în starea de nor­ma­li­tate.

negulescu se explică

Fostul primar al Orşovei vorbeşte despre situaţia gravă în care a ajuns această urbe

„Brăgaru trebuie să priceapă că nu mai poate fi primarul acestui municipiu!”

Constantin Negulescu a fost primarul Orşovei între 2004 şi 2008. Acum este consilier municipal, dar a devenit poate cea mai incomodă persoană pentru actualul primar Constantin Adrian Brăgaru. Într-un interviu exclusiv, fostul edil şef vorbeşte deschis despre tot ceea ce îl frământă.

Reporter: Domnule consilier, de ce vă certaţi cu primarul şi de ce nu îl înţelegeţi sau sprijiniţi?

Constantin Negulescu: Funcţia de consilier local mă obligă să aduc la cunoştinţă modul în care primarul gestionează resursele financiare şi patrimoniul public şi privat. Dvs. aţi reţinut gravele abuzuri semnalate de Curtea de Conturi, în mod deosebit, din cele două adrese şi unele care nu au fost încă verificate. Cel mai grav este faptul că a luat din creditul aprobat de Consiliul Local cele 3,400 miliarde lei vechi, despre care la finalul şedinţei a recunoscut că au fost daţi ca avans la SC GRĂDINARU, după care s-au returnat şi el i-a băgat într-un cont special, sper că nu e la COBRA SRL. Plus că a mai dat încă un miliard, ceea ce un lucru foarte grav. Eu nu cunosc ca instituţiile publice să lucreze cu conturi speciale. Consider că avansurile date sunt ilegale, este inadmisibil ca el să dea aceşti bani pentru a cumpăra un patrimoniu public. Eu nu vreau să insist asupra abuzurilor foarte grave, care constituie infracţiuni şi vor fi verificate de organele abilitate, pentru că ele sunt deja cunoscute. Pentru mine, gravă şi inexplicabilă este atitudinea primarului, care este inconştient de ceea ce a făcut.

Rep.: Apropo de atitudine, este corect că a introdus rapoartele Curţii de Conturi la rubrica „diverse”? Nu era mai corect să se discute la începutul şedinţei despre aceste probleme deosebit de grave?

C.N.: Problema este foarte gravă, probabil că a vrut să minimalizeze ca de obicei problemele grave pe care tot el le-a generat.

Rep.: dar am observat că e cam nervos domnul primar în ultimul timp. De ce?

C.N.: Faptul că el la ora actuală manifestă nervozitate şi adoptă atitudini inexplicabile, părerea mea este că se datorează problemelor pe care le are. Faptul că el a urcat pe scenă, în genunchi, şi-a rupt şi pantalonii în disperarea de a urca pe scenă, i-a pupat mâna lui Duicu, a făcut-o pentru a ajunge la Geoană, care, dacă ieşea preşedinte, trebuia să îl scape de dosare.

Rep: Cum comentaţi interviurile date de primar în campanie, când spunea că va vota cu Geoană şi că nu are nicio treabă cu PDL, partidul care l-a sprijinit pentru a fi ales primar?

C.N.: asta dovedeşte imoralitatea acestui om faţă de partidul cu care a câştigat postul de primar, a făcut aprecieri negative la adresa preşedintelui Băsescu, la adresa organizaţiei locale din care face parte, l-a făcut incompetent pe viceprimar. Dacă candidezi sub sigla unui partid, trebuie să manifeşti un minim de respect şi faţă de acest partid, pentru că altfel ar fi trebuit să candideze independent, dacă îl ţineau curelele, situaţie în care probabil că nu avea nicio şansă. El trebuie să înţeleagă că a ajuns primar nu datorită lui, ci datorită prestigiului de care se bucură PDL şi liderii locali ai acestui partid. Nu e posibil ca un primar ales pe listele PDL să lupte cu consilierii PDl, să se certe cu viceprimarul Ungureanu, omul care l-a scos în faţă şi l-a ajutat.

Rep.: Ce se poate face cu acest om?

C.N.: El este un om care nu mai poate rămâne în acestă funcţie, trebuie să priceapă odată acest lucru. Eu aş dori ca după ce se finalizează cercetările, prefectul să ia măsurile ce se impun faţă de modul în care acest om a gestionat banii publici, banii orşovenilor.

Rep.: Cum comentaţi faptul că a dat vina pe aparatul de specialitate?

C.N.: Aparatul de specialitate al primarului nu e vinovat, ci el, primarul, ca ordonator de credite. Ceilalţi pot fi acuzaţi cel mult de complicitate. El se prevalează că nu e vinovat, dar vreau să spun printre altele că nu aparatul de specialitate a efectuat lucrări de miliarde la clădire SCGCL-ului şi multe altele. Sunt foarte grave afirmaţiile că abuzurile se datorează aparatului de specialitate şi moştenirii grele lăsate de Negulescu.

Rep.: Care este treaba cu utilajul acela, cum se face că el nu a fost înregistrat la primărie şi nu i s-a făcut recepţia?

C.N.: Nu e înregistrat niciunde, nu se ştie dacă e plătit, nu se ştie unde a ajuns utilajul, nu ştim nimic. El ne ia pe noi de proşti, numai el are dreptate. Consilierii, Curtea de Conturi, nimeni nu are dreptate, doar el! Eu mă întreb cine va plăti prejudiciul, pentru că el a luat un împrumut cu dobândă. Ceea ce sete bun e că Organizaţia judeţeană a PDL s-a debarasat de el şi a luat chiar atitudine faţă de abuzurile lui. El dacă a încercat să meargă la PSD, a făcut-o cu gândul de a scăpa de dosarele pe care le are.

Rep.: Aţi fost primar. Primarul poate face cam tot ce vrea el?

C.N.: A sfidat Consiliul Local, nu a ţinut cont de consilieri, a făcut abuzuri. Dar primarul nu poate face cam tot ce vrea. Funcţionarii respectivi vor suporta consecinţele împreună cu primarul, iar cei care vor da verdictul final sunt organele de cercetare penală.

Rep.: Brăgaru a încercat în timpul şedintei să va acuze pe dumneavoastră de abuzuri grave din perioada în care eraţi primar. Cum comentaţi, aţi făcut abuzuri mari?

C.N.: Oricând stau la dispoziţia organelor abilitate şi oricând răspund pentru ceea ce am făcut eu, dar vreau să spun că pentru toţi anii în care am fost primar, eu am descărcare de gestiune la Curtea de Conturi. Şi apoi nu era subiectul acelei şedinţe. Şedinţa nu avea ca obiect analiza activităţii fostului primar. Am rămas surprins şi de faptul că în şedinţă niciun consilier nu s-a ridicat împotriva primarului, toţi au tăcut mâlc.

Rep.: Se vorbeşte de faptul că daţi târcoale PDL-ului, că vreţi să ajuneţi în acest partid. Este adevărat?

C.N.: Nu este chiar aşa, dar dacă mi s-ar face propunerea, aş fi onorat şi aş accepta să fiu în această organizaţie. Mi-aş pune în slujba partidului toată priceperea şi experienţa pe care le-am acumulat.

Ce se întâmplă la PSD Mehedinţi?

 

Marius Screciu vorbeşte despre frământările din PSD Mehedinţi

„Vrem un preşedinte care să ne ducă în conducerea centrală!”

PSD a devenit în ultima perioadă scena  unui război intern pentru putere. Conferinţa Naţională stabilită pentru data de 20 februarie 2010 îi aduce în luptă directă pe Mircea Geoană, Miron Mitrea şi Cristian Diaconescu. Pe de altă parte, filialele PSD din ţară s-au împărţit în tabere de susţinători ai unuia sau altuia dintre candidaţi. Oltenia pare să îl susţină pe Mircea Geoană, după cum spune chiar liderul social democrat, în timp ce judeţe cu tradiţie îndelungată în PSD, precum Vrancea nu îl mai vor. La Mehedinţi, liderii PSD încă nu s-au hotărât.

Indiferent ce se va întâmpla, data de 20 februarie 2010 rămâne un punct de referinţă în istoria PSD şi cel mai probabil ziua unui război total al taberelor din PSD, moment după care peste social democraţi se va aşterne liniştea. Unii dintre liderii judeţeni spun că nu sunt interesaţi de cine va conduce partidul în perioada care mai este până la alegerile locale şi parlamentare din 2012, dar că vor analiza oferta fiecărui candidat şi o vor susţine pe cea mai viabilă. Dacă ne referim strict la judeţul Mehedinţi, situaţia de aici este destul de tensionată, iar după pierderea alegerilor de către Mircea Geoană, aici spiritele se aprinseseră. Lideri importanţi din eşalonul doi spuneau la începutul lui ianuarie că nu l-ar mai dori pe Geoană preşedinte sau că şi preşedintele filialei, Adrian Duicu, ar trebui să facă un pas înapoi. Vicepreşedintele PSD Mehedinţi, Nicolae Tudorescu spunea, la un moment dat că Geoană trebuie să facă pasul înapoi şi că însuşi Adrian Duicu ar trebui schimbat. Ulterior, Tudorescu a revenit asupra declaraţiilor spunând că deocamdată este nevoie de stabilitate şi unitate în PSD Mehedinţi, unde „deocamdată există un preşedinte”. Un alt vicepreşedinte, Nandi Covlea, primarul comunei Prunişor, declara presei, tot la începutul lunii ianuarie, că renunţă la funcţia politică, deoarece aceasta i-a generat mari probleme în campania electorală. Voalat, chiar şi număruzl doi în PSD Mehedinţi, prim-vicepreşedintele Stelian Stăncioiu, dădea semne de nervozitate. O altă suită a social democraţilor, cei care până anul trecut au jucat un rol fundamental în istoria locală a PSD şi care au şi acum un cuvânt greu de spus, s-au poziţionat ferm împotriva lui Geoană, precum şi a lui Adrian Duicu. Consilierii judeţeni Liviu Nicolicea  şi Constantin Sârbulescu spuneau că vor paria pe Mitrea şi că Geoană şi aliaţii săi, printre care şi Duicu, ar trebui să plece. La rândul său, Adrian Duicu, ar putea paria pe Mircea Geoană, mai ales că, aşa cum însuşi Geoană a precizat într-o emisiune TV, se bate pentru un post de vicepreşedinte naţional, în formula Geoană – preşedinte. Toate aceste controverse au circulat, însă, la nivel de informaţii de presă, zvonuri, declaraţii sau luări de poziţie, fără ca nimeni să iese public la atac. Vicepreşedintele PSD Mehedinţi şi lider al Organizaţiei Municipale PSD Severin, Marius Screciu, a acceptat să vorbească despre bătălia pentru putere din PSD şi de încă incerta poziţionare a PSD Mehedinţi în complicata ecuaţie a puterii. În viziunea lui Screciu, PSD Mehedinţi nu s-a hotărât încă pe cine va susţine, dar cu siguranţă va alege cel mai bun program al celui mai bun candidat, „indiferent care va fi acela”. Liderul social democrat spune, însă că va atârna greu în balanţa deciziei finale, candidatul care va oferi o oportunitate concretă de cooptare a oamenilor PSD Mehedinţi în conducerea centrală a PSD.

Interviu

Reporter: Domnule vicepreşedinte, aţi luat vreo decizie în ceea ce priveşte susţinerea vreunuia din candidaţii la preşedinţia partidului?

Marius Screciu: Organizaţia PSD Mehedinţi nu a luat o decizie finală pentru susţinerea vreunuia din candidaţii la şefia PSD. Suntem interesaţi de programul celor care candidează, vom analiza fiecare program în parte, iar în viziunea noastră, programul câştigător va trebui să conţină idei pentru câştigarea viitoarelor alegeri şi pentru întoarcerea PSD la guvernare. Este foarte clar că orice partid are ca misiune finală accederea la guvernare.

Rep.: Dar, la întâlnirea de la Poiana Braşov, Mehedinţiul s-a dus să îl susţină pe Geoană. Din informaţiile mele, liderii de aici ai PSD s-ar simţi mai confortabil cu Geoană preşedinte.

M.S.: Nu este adevărat, la Braşov s-au discutat probleme legate de organizarea Consiliului naţional de pe 4 februarie, noi nu am vorbit deschis despre o susţinere fermă a lui Geoană. Au fost doar discuţii de principiu!

Rep.: Totuşi, insist, îl susţineţi sau nu pe Mircea Geoană, pentru încă un mandat în fruntea PSD?

M.S.: Dacă cineva este sau nu de acord cu unul dintre candidaţi, este opinia lui, iar noi trebuie să respectăm toate opiniile, aşa e democratic. În perioada următoare vom avea întâlniri cu majoritatea membrilor de partid, întâlniri la care ne vom pune de acord pe cine vom susţine pe 20 februarie. Nu e nimic bătut în cuie, noi trebuie să consultăm filiala şi membrii delegaţiei permanente judeţene. Aşa e corect!

Rep.: Mă impresionaţi, de când e atâta democraţie şi maniere elegant - consultative în PSD? Parcă eraţi filiala care implementase directive clare vizavi de cei care se pun contra?

M.S.: Nu este adevărat, în PSD nu am avut niciodată astfel de directive. Noi avem un for judeţean de conducere, am fost aleşi de oamenii noştri din teritoriu şi nu facem de capul nostru. Avem reguli clare de disciplină, am avut prevederi care stipulau disciplina de partid, dar nu suntem o echipă dominată de spirit dictatorial.

Rep.: Aveţi în conducerea judeţeană o grămadă de posturi de vicepreşedinţi ocupate de primari. Credeţi că primarii PSD mai au chef acum de politică şi de sesiuni de lucru, de adunări generale şi delegaţii permanente sau îşi văd de problemele pe care le au la ei în comunitate?

M.S.: Până acum niciun vicepreşedinte nu şi-a exprimat dorinţa de a părăsi corabia şi nimeni nu a refuzat munca politică, munca de organizaţie. Ei sunt cei care decid şi cu care trebuie să ne consultăm. Vom vedea care e soluţia cea mai bună, pentru că avem trei candidaţi la şefia PSD, de valoare. Trebuie să vedem cine ne convinge mai bine!

Rep.: Cum ar trebui să fie candidatul care să vă convingă cel mai bine, ce ar trebui el să vă ofere, pentru a vă convinge?

M.S.: E simplu! Noi spunem că suntem o organizaţie câştigătoare şi ne vom prezenta ca atare, ca învingători. Vom ţine cont de rolul pe care ni-l va da unul sau altul dintre candidaţi în conducerea centrală, vrem să fim cooptaţi la nivel central, prin liderii noştri.

Rep.: Concret, vreţi un post de vicepreşedinte...

M.S. Vrem şi ni se cuvine, vrem să avem un cuvânt mai greu în decizia de la nivel central!

Rep.: Ce veţi face aici în organizaţie, va urma o analiză, vor urma pedepse sau după caz stimulente?

M.S.: Cu siguranţă că vom face o analiză atentă. Cei care au performat vor fi premiaţi, iar cei care au pierdut vor fi sancţionaţi?

Rep.: Ce mai face domnul Tudorescu?

M.S.: Domnul Nicu Tudorescu e colegul nostru, iar recent el şi-a reafirmat sprijinul faţă de conducerea judeţeană, nu avem nimic personal cu el!

Rep.: Dar domnul Nandi Covlea, care spunea că va renunţa la funcţia politică?

M.S.: Nu am primit nimic scris din partea dumnealui, dar fiecare e liber să ia ce decizie doreşte. Eu stiu, însă, că domnul Covlea şi-a dorit mult funcţia de vicepreşedinte judeţean!

Rep.: S-a vorbit de execuţii publice, de schimbări de lider de paşi înapoi, de debarcarea domnului preşedinte Duicu... E scandal în PSD Mehedinţi?

M.S. Nu, nu e niciun scandal! Dacă în situaţia în care eu spun că noi am câştigat, ne apucăm să ne certăm între noi, ce s-ar fi întâmplat dacă am fi pierdut, atunci trebuia să ne împuşcăm între noi, în piaţa publică?

interviu cu ministrul apărării Mihai Stănişoară

1. Domnule ministru Mihai Stănişoară, au trecut opt ani de zile de la atentatele de la 11 septembrie 2009, care au şocat întreaga lume şi au declanşat războiul împotriva terorismului, la care şi România a luat parte şi a trimis trupe – din 2002, în Afganistan, şi, din 2003, în Irak. Cum se vede acum efortul de război? Şi-a onorat ţara noastră atribuţiile?
1. De la început pot să afirm, cu mândrie, în calitatea mea de ministru al Apărării Naţionale, şi la puţin timp după Armata a raportat naţiunii “Irak-misiune îndeplinită!”, că România şi-a onorat până acum toate angajamentele militare asumate în plan internaţional şi că se poate conta, în continuare, pe eforturile pe care le facem pe frontul coaliţiei antiteroriste. Într-un interval de şase ani (2003 – 2009), România şi-a îndeplinit cu succes misiunile din cadrul coaliţiei din Irak. Vreau să vă spun că momentul retragerii a fost determinat de îndeplinirea completă a obiectivelor şi sarcinilor militare care au revenit României în cadrul coaliţiei, dar şi ca urmare a celor convenite cu autorităţile irakiene. Armata României a asigurat 12 rotiri în teatrul de operaţii din Irak, timp în care peste 8.400 de militari au acţionat în mai multe locaţii, sub control operaţional american, britanic, italian sau polonez. Odată cu participarea lor la această misiune, militarii români au acumulat o experienţă deosebită, în condiţiile unui teatru de operaţii unde ameninţările asimetrice au fost omniprezente. Ei au luat contact cu realitatea câmpului de luptă modern. Personalul de comandă şi stat major şi-a dezvoltat competenţele în planificarea, conducerea şi executarea misiunilor de luptă, în conformitate cu procedurile standard de operare ale Coaliţiei şi Alianţei Nord-Atlantice.
Sintetizând efortul făcut în Irak, am demonstrat că putem să ne asumăm, alături de naţiunile lumii, greaua responsabilitate a pacificării şi reconstrucţiei unei ţări aflate în nevoie, iar Armata României a contribuit din plin la promovarea intereselor ţării noastre în plan internaţional şi la consolidarea statutului de partener credibil în cadrul Coaliţiei multinaţionale şi al NATO.
Contribuţia României la efortul internaţional de luptă împotriva terorismului a început însă, mai devreme, în 2002, în Afganistan.
Reconstrucţia acestei ţări reprezintă un efort de durată, asumat de comunitatea internaţională, la care România a consimţit să contribuie cu partea sa. Noi am crescut efectivele în zonă, îndeplinindu-ne angajamentele deja asumate în contextul efortului colectiv al NATO în Afganistan, reconfirmate cu ocazia Summit-ului de la Bucureşti.
Trebuie să vă spun că succesul operaţiunii NATO din Afganistan este prioritatea cheie a Alianţei Nord-Atlantice, iar securitatea euro-atlantică şi internaţională, deci implicit a României, este strâns legată de viitorul Afganistanului ca stat paşnic şi democratic.
Efortul militar al României, cu precădere în teatrul de operaţii din Afganistan, contribuie la realizarea obiectivelor politicii de securitate ale statului român, la îndeplinirea angajamentelor politice asumate în cadrul organizaţiilor internaţionale şi faţă de partenerii din coaliţia internaţională de luptă împotriva terorismului şi este parte a procesului de transformare a Armatei României. În acelaşi timp trebuie să precizăm că participarea României la eforturile militare ale NATO de a stabiliza şi reconstrui Afganistanul este rezultat al asumării solidarităţii aliaţilor în faţa unei probleme comune, o asumare a răspunderii care ne revine, ca stat membru al celei mai cuprinzătoare şi credibile organizaţii de securitate. Modul în care ne-am onorat angajamentele este evaluat atât de conducerea armatei, dar şi de către partenerii noştri din teatrul de operaţii, care în numeroase ocazii au remarcat nivelul ridicat de profesionalism al militarilor noştri cu care sunt camarazi de arme.

2. Bogdan Chirieac afirma că dacă nu era Afganistanul, dacă nu era 11 septembrie, nu ştiu dacă România ar fi primit invitaţia în NATO în 2002, la Praga, şi ar fi fost admisă în NATO în 2004. Credeţi că 11 septembrie a schimbat totul din punct de vedere geopolitic şi strategic?
2. Cu siguranţă 11 septembrie 2001 a însemnat un moment de cotitură în istoria recentă a lumii, cu implicaţii dintre cele mai diverse în toate sectoarele vieţii economico-sociale, politice şi militare, eveniment care a produs evoluţii, mutaţii şi reverberaţii puternice în conştiinţa oamenilor de pe toate meridianele globului, generând noi cursuri de acţiune pe multiple planuri. Atacurile din inima Americii au demonstrat vulnerabilitatea statelor dezvoltate, atât economic cât şi politic şi militar, în faţa ameninţării teroriste, în faţa unui inamic imprevizibil, de tip nou, care nu respectă nici o regulă a războiului. În acest context, Alianţa Nord Atlantică s-a văzut nevoită să-şi reconsidere parametrii strategici care ghidaseră planificarea sa anterioară în materie de credibilitate a sistemului de securitate existent. Prăbuşirea turnurilor gemene din Manhattan a zguduit vechea definiţie a ameninţărilor care cad sub incidenţa Articolului 5 şi a demonstrat, de asemenea, ştergerea liniei de separaţie dintre spaţiul de securitate euroatlantic şi cel al Orientului Mijlociu. Atât Statele Unite cât şi ţările europene au început să conştientizeze că cele mai mari ameninţările la adresa comunităţii euroatlantice nu mai sunt generate din interiorul Europei, ci din afara acesteia. Evenimentul din 11 septembrie 2001 nu poate fi considerat o ruptură în politica americană tradiţională în ceea ce priveşte raportarea la ceilalţi actori geopolitici implicaţi. Mai degrabă putem spune că Statele Unite au devenit mai dinamice pe linia orientărilor declarate, au ieşit din relativul izolaţionism în care se aflau şi s-au exprimat mai vehement pe scena internaţională. Acest context a fost într-adevăr favorabil accelerării aderării României la NATO. Acest lucru nu înseamnă însă că rezultatul nu ar fi fost acelaşi şi în absenţa tragicelor evenimente. Prin implicarea sa în Afganistan şi ulterior în Irak, România nu a făcut decât să-şi confirme valoarea ca aliat de încredere. Pentru România, aderarea la comunitatea Nord-Atlantică a fost un obiectiv ambiţios, care a coagulat energiile întregii clase politice şi ale societăţii româneşti, în ansamblul ei. În acest context trebuie să amintim meritul de netăgăduit al eforturilor constante depuse de Armata României pentru împlinirea acestui deziderat şi să arătăm că militarii români au trăit în teatrele de operaţii, cu arma în mână, momentele principale ale aderării ţării noastre la NATO.

3. Într-un interviu recent acordat cotidianului nostru, susţineaţi că România a devenit, din consumator de securitate un furnizor de securitate? Aş vrea să dezvoltaţi această afirmaţie.
3. Noţiunile de consumator de securitate şi furnizor de securitate pot fi considerate repere în aprecierea rolului crescând al României în cadrul mediului complex de securitate euro-atlantic. Altfel spus, este vorba despre ce „câştigă” statul şi ce „oferă în schimb” în contextul unui anumit mediu de securitate. Cum facem diferenţa între un stat consumator de securitate şi unul furnizor de securitate? O primă – şi cea mai la îndemână – modalitate ar fi să observăm statutul de participant „activ” sau de „beneficiar” în ceea ce priveşte securitatea, statut trasat de politicile naţionale de apărare. Astfel, încă din timpul participării noastre la Programul Parteneriatului pentru Pace (PfP) al Alianţei, România şi-a orientat acţiunile în vederea preluării atributelor unui furnizor de securitate modern – şi vorbim aici, în speţă, despre transformarea armatei şi despre eficientizarea bugetării sectorului apărării. România a participat la peste 3000 de activităţi în cadrul PfP, între care o multitudine de operaţii şi exerciţii comune parteneri-aliaţi. Forţele armate române au organizat şi au luat parte la întreaga gamă de exerciţii NATO/PfP (terestre, aeriene, navale, logistice şi de protecţie civilă), exersând cele trei operaţiuni de bază ale PfP: operaţii în sprijinul păcii, operaţii de căutare-salvare şi operaţii de ajutor umanitar. De cinci ani, România este stat membru al Aliantei şi acţionează activ în cadrul acesteia. Prin participarea la misiunile NATO, susţinerea ţărilor din vecinătatea imediată, din regiunea extinsă a Mării Negre precum Ucraina şi Georgia, prin susţinerea perspectivei euro-atlantice pentru statele din Balcanii de Vest şi alte astfel de acţiuni, România joacă un rol activ în asigurarea securităţii internaţionale. România, ca membru NATO, aşezat la graniţa estică atât NATO cât şi a UE, este direct interesată în a avea partenerii din Balcani ireversibil ancoraţi în aria de stabilitate şi securitate Euro-Atlantică. Noi am susţinut întotdeauna că politica NATO de parteneriat, dialog şi cooperare trebuie să cuprindă şi partenerii din regiune. De asemenea, considerăm că trebuie pus accentul pe creşterea interoperabilităţii şi a capacităţii partenerilor de a contribui la operaţiile şi misiunile conduse de NATO. În acest sens, România asigură în continuare sprijin statelor partenere din Balcani atât la nivel politic, cât şi al cooperării practice în cadrul oferit de EAPC şi PfP, contribuţia României la îndeplinirea obiectivelor partenerilor din Balcani realizându-se atât în plan bilateral, cât şi prin activităţi la nivel regional.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, prim misiunile îndeplinite impecabil de armata sa în Irak, Afganistan şi Balcanii de Vest România a demonstrat că este un partener serios, credibil şi predictibil în comunitatea internaţională. Angajamentele asumate de România în aceste zone extreme de importante pentru securitatea mondială au confirmat şi consolidat, pe de o parte, vocaţia ţării noastre de furnizor de securitate, cu efecte benefice cuantificabile pentru prestaţia viitoare a României în structurile şi organismele internaţionale relevante, iar pe de altă parte au contribuit la dezvoltarea cooperării între armata noastră şi cele ale statelor membre NATO si UE, la asigurarea interoperabilităţii cu forţele aliaţilor. Dacă dezvoltăm în ce măsură suntem astăzi un furnizor de securitate, trebuie să spunem că, în prezent, peste 1.300 de militari români participă la îndeplinirea unor misiuni, în diferite teatre de operaţii, desfăşurate sub mandatul organizaţiilor internaţionale (NATO, UE şi ONU) dar şi în cadrul unor structuri tip coaliţie, la care România este parte. Din totalul acestora, peste 1.000 militari acţionează Afganistan sub mandat NATO şi în cadrul coaliţiei „ENDURING FREEDOM”. În principal, aceştia sunt dislocaţi în regiunea de sud a Afganistanului, una din cele mai dificile regiuni din perspectiva activităţii insurgenţilor afgani. În Balcanii de Vest, sunt desfăşuraţi peste 200 de militari, care execută misiuni în cadrul operaţiei NATO „KFOR” şi în cadrul operaţiei UE „ALTHEA”. Continuăm, în număr limitat, şi participarea la misiunea NATO de instruire a armatei irakiene (NTM – I). Putem remarca participarea noastră şi în cadrul operaţiei NATO „ACTIVE ENDEAVOUR”, unde, în acest an vom, participa cu o fregată. Se adaugă personalul de stat major şi de legătură, sub mandat NATO, ONU şi UE în: Marea Britanie, Congo, Coasta de Fildeş, Nepal, Georgia şi Sudan. Suplimentar acestor forţe, România are structuri militare dotate cu capabilităţile necesare destinate forţelor de reacţie rapidă ale NATO şi UE.

4. Ca ministru al apărării, într-o ţară membru al NATO, credeţi că momentul 11 septembrie 2001 a constituit şi o motivaţie mult mai puternică pentru ca înzestrarea armatei să devină prioritate naţională maximă?
4. După cum am mai menţionat, în primul rând evenimentele de la 11 septembrie 2001 au determinat o redefinire majoră a conceptelor de securitate naţională. Statele membre ale comunităţii euroatlantice au aflat într-un mod dramatic că siguranţa cetăţenilor nu mai putea fi asigurată prin metode tradiţionale. Noile concepte de securitate au plecat de la o re-evaluare a întregului spectru de ameninţări şi riscuri. Acest proces a condus la o corelare a eforturilor de înzestrare şi asigurare a mijloacelor adaptate pentru aceste ameninţări noi. Nu în ultimul rând s-a constatat că forţele armate nu mai au un rol primar în combaterea acestor ameninţări. Prin urmare, efectele evenimentelor din SUA au avut un impact mult mai amplu, comportând o acutizare a atenţiei asupra sectorului de securitate şi asupra nevoilor de modernizare, atât la nivelul forţelor armate cât şi al altor structuri din domeniul securităţii. Au pus în lumină totodată nevoia unor abordări în comun a acestor ameninţări.
În acest cadru general, se poate afirma că momentul 11 septembrie a reprezentat pentru România un amplificator al motivaţiilor naţionale de aderare la NATO, fapt care a permis focalizarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor şi atingerea standardelor pentru aderare. Deşi nu a determinat în mod direct procesul de înzestrare al armatei, se poate afirma că 11 septembrie a catalizat eforturile României de modernizare a instrumentului militar în vederea aderării la NATO.
Înzestrarea armatei a constituit întotdeauna o prioritate pentru Ministerul Apărării Naţionale, însă momentul 11 septembrie 2001 a reprezentat un moment de răscruce şi de reflecţie atât din punct de vedere al evaluării înzestrării armatei cât şi al reorientării în domeniul achiziţiilor unor categorii de tehnică. Toate acestea au vizat orientarea şi, mai ales, alinierea la cerinţele unor conflicte potenţiale sau cunoscute din diferite zone ale lumii. A fost instituit un sistem de planificare, programare şi bugetare după model NATO şi au fost iniţiate programe de modernizare a echipamentelor militare.

5. Care ar fi motivele principale pentru care ecoul acelei tragedii să nu fie minimalizate odată cu trecerea timpului şi pentru care noi toţi nu trebuie să uităm semnificaţia acelui moment?
5. Dincolo de numărul mare de pierderi umane şi mărimea pagubelor produse apreciez că unul dintre cele mai importante motive pentru care ecoul acelei tragedii să nu fie minimalizat îl constituie necesitatea unei radiografieri permanente, profunde şi atente a mediului global de securitate, în scopul identificării celor mai potrivite căi de realizare a unei păci şi securităţi durabile, care să îşi pună amprenta asupra tuturor statelor şi naţiunilor lumii.

6. Ce a însemnat pentru Armata Română antrenarea în teatrele de operaţiuni deschise împotriva terorismului în Irak şi Afganistan şi dacă prin contribuţia majoră a trupelor române s-a ajuns la o reducere a riscului terorist în lume?
6. Participarea Armatei României la misiuni în afara teritoriului naţional constituie evaluarea şi, dacă vreţi, măsura eficienţei parcurgerii unui complex şi costisitor ciclu de generare, înzestrare şi pregătire la nivel naţional a forţelor destinate, prin angajamente, planificării NATO. O altă importantă contribuţie o constituie valorificarea lecţiilor învăţate, în urma participării la astfel de misiuni, la demararea unei noi etape ale procesului de transformare a instituţiei militare, plecând de la un set de priorităţi noi, care vizează cu precădere restructurarea şi integrarea operaţională deplină a forţelor în cadrul arhitecturii de securitate a NATO. Cuantificarea reducerii riscului terorist în lume poate fi cel mai bine exemplificată prin atingerea scopului propus în cadrul misiunilor din teatrul de operaţii din Irak şi, deci, răspunsul nu poate fi decât pozitiv.

7. Credeţi că episodul de acum 8 ani mai poate fi repetat vreodată, după ce NATO s-a implicat activ în combaterea celui mai mare flagel al timpurilor noastre, terorismul?
7. Schimbările produse în mediul internaţional de securitate, după atacurile din 11 septembrie 2001, au produs o transformare a modului în care naţiunile văd şi abordează problematica teroristă. Este evident că percepţia acestei ameninţări a căpătat o dimensiune nouă, eforturile de contracarare a riscurilor teroriste fiind o dovadă concretă a nivelului de angajare a societăţilor pe această linie. Aceste eforturi nu vizează eradicarea fenomenului, ci combaterea şi limitarea riscurilor asimilate acestuia. Abordarea pe toate nivelurile a acestor ameninţări a permis plasarea luptei împotriva terorismului la vârful agendei NATO. De atunci, aliaţii au demonstrat, în mod individual şi, respectiv, colectiv, o puternică determinare de a-şi asuma partea de responsabilităţi ce le revine în lupta împotriva terorismului. Într-un timp foarte scurt, NATO a realizat progrese semnificative, făcând eforturi importante de transformare internă, pentru a face faţă credibil acestei ameninţări. Din nefericire, evenimente precum cel de la 11 septembrie nu pot fi prevăzute. Cu toate acestea, NATO şi-a exprimat în mod neechivoc determinarea în privinţa combaterii terorismului, declarând că „va proteja populaţiile, teritoriile, infrastructura şi forţele ţărilor aliate şi că va lupta împotriva tuturor formelor de terorism atât timp cât va fi nevoie”. De asemenea, şefii de state membre NATO au declarat în noiembrie 2006 că „terorismul… şi proliferarea armelor de distrugere în masă vor constitui probabil principalele ameninţări la adresa Alianţei în următorii 10-15 ani”. Aliaţii cooperează pentru dezvoltarea unor tehnologii noi şi mai performante în vederea combaterii unei ameninţări teroriste din ce în ce mai sofisticate. La Summit-ul de la Istanbul din 2004, liderii NATO au adoptat un Program de Lucru pentru Apărarea împotriva Terorismului. Acest program urmăreşte să sporească, la nivel naţional, expertiza şi programele de cercetare vizând dezvoltarea de tehnologii noi şi mai performante pentru combaterea terorismului. Pentru a reflecta complexitatea efortului de combatere a ameninţării teroriste trebuie precizat faptul că Alianţa aplică o concepţie militară care include acţiuni pe mai multe componente: măsuri anti-teroriste defensive, managementul consecinţelor, măsuri ofensive împotriva reţelelor terorismului sub conducerea sau cu sprijinul Alianţei, coordonarea cu organizaţiile internaţionale.

8. Ştiu că aţi avut prilejul să ajungeţi în SUA la doar două săptămâni după teribilul atentat. Cum aţi văzut de acolo dimensiunea acestuia şi ce impresii v-au lăsat imaginile de la faţa locului?
8. Pot să spun că imaginile de la faţa locului, aşa cum mi-au rămas mie în memorie, la puţin timp după producerea evenimentului, sunt acelea ale unei naţiuni care a ştiut să revină la viaţă, să renască după un şoc teribil şi să acţioneze ca unul pentru apărarea propriilor cetăţeni. Am fost impresionat de modul în care toate forţele societăţii americane s-au solidarizat în faţa pericolului, trecând peste diferenţele de ordin politic, social sau de altă natură pentru a da un răspuns adecvat ameninţărilor fără precedent. Exemplul dat atunci de naţiunea americană a avut ecouri în toată lumea şi vă amintiţi, desigur, reacţiile ferme ale comunităţii internaţionale care s-a alăturat fără rezerve Americii în lupta globală declanşată atunci împotriva terorismului.

9. Ce înseamnă pentru un ministru al apărării dintr-un stat NATO, faptul că a văzut pe viu imaginea post factum a unei asemenea teribile tragedii mondiale?
9. Ca om, realitatea acelei drame m-a impresionat profund. Sigur, pe vremea aceea, nu eram ministru, dar vă pot spune că din perspectiva funcţiei şi responsabilităţilor pe care le am acum ca ministru al apărării naţionale, că fenomenul 11 septembrie trebuie abordat din perspectivă strategică.
Conceptul de securitate a spaţiului de interes, introdus de SUA în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001, consideră că este necesară îmbunătăţirea securităţii teritoriului propriu, iniţiind, în acest sens acţiuni în mai multe domenii, cum ar fi informaţii şi avertizare; securitatea frontierelor şi a transportului; contraterorism intern; apărare împotriva terorismului, protecţia infrastructurii critice, pregătirea şi reacţia în caz de necesitate, implementarea unui sistem legislativ viabil, care să normeze activităţile specifice. Exemplul Statelor Unite, care au fost ţinta atacurilor teroriste de 11 septembrie 2001, este unul dintre cele mai elocvente pentru a defini importanţa cunoaşterii de către populaţia unei ţări a elementelor esenţiale care ţin de sfera securităţii statului. Nu trebuie să aibă mai întâi loc astfel de evenimente, pentru ca ulterior să se demareze acţiuni de conştientizare a riscurilor şi ameninţărilor! Oamenii trebuie să ştie cum să reacţioneze în diferite situaţii care pot aduce atingere valorilor naţionale şi, implicit, valorilor individuale.

10. Ce ar trebui să povestim copiilor noştri despre momentul 11 septembrie 2001 şi cum ar trebui să consemneze istoria acest moment?
10. Consider că fiecare dintre noi, contemporani ai acestui eveniment tragic, avem datoria morală de a nu uita şi de a face tot ce stă în puterea noastră ca astfel de evenimente să nu se mai repete. Trebuie să fim alături de toţi cei care au avut de suferit de pe urma acestei cumplite tragedii umane şi să comemorăm pe toţi cei care au căzut victime. În acelaşi timp, se cuvine să preţuim cu recunoştinţă sacrificiul tuturor celor care şi-au dat viaţa pe acest veritabil front global de luptă împotriva terorismului. Armata României nu a fost scutită de acest tribut, 13 eroi fiind înscrişi pe lista cetăţenilor lumii care au căzut la datorie în această luptă. Istoria trebuie să consemneze şi să condamne, totodată, în paginile sale acest eveniment, iar generaţiile tinere trebuie să fie educate în spiritul respectării valorilor umane fundamentale şi avertizate că aceste tragedii încă se mai pot petrece dacă nu vom reuşi să învăţăm această lecţie. Omenirea are nevoie de primenire, iar un viitor mai bun poate fi realizat dacă se investeşte în educarea tinerei generaţii în spiritul ridicării oricăror bariere de orice tip, spirituale sau materiale, în sensul apropierii dintre oameni.

Interviu realizat pe 11 septembrie 2009