Moţiunea a picat

La un pas de haos

Moţiunea de cenzură, căreia opoziţia îi pregătise întreaga recuzită necesară unui teatru ieftin, cu iz de scandal, a picat. Era clar, previzibil şi chiar necesar în condiţiile situaţiei dramatice din România, însă mobilizarea de către cei de la PSD a maselor de oameni necăjiţi, pare nefirească şi total nepotrivită cu dramatismul zilei de ieri.

458 de parlamentari prezenţi, din totalul de 471, 428 de voturi exprimate şi trei anulate, aceasta este sinteza moţiunii de ieri, moţiune care a dat emoţii Guvernului.  228 de voturi pentru moţiune şi 197 de voturi împotriva moţiunii, acesta este bilanţul final al situaţiei de ieri din Parlamentul României, situaţie în care se poate spune că Executivului i-a trecut glonţul pe la ureche. Prima cncluzie a moţiunii de ieri este,însă, aceea a unui avertisment dur, dacă ar fi să ne luăm după numărul mai mare de votanţi pentru decât cel de votanţi contra. Cu alte cuvinte, doar 8 voturi au lipsit pentru ca moţiunea să treacă şi Guvernul să fie demis. Desigur, în asemenea vremuri tulburi, în care tensiunea pluteşte în aer, în vremuri în care este nevoie să explici oamenilor că trebuie să le reduci pensiile şi salariile, pentru a-i salva de la ipoteza sinistră de a nu mai avea bani să le dai deloc, în aceste vremuri întunecate, cineva trebuia să ia aceste măsuri dure, iar acel cineva a trebuit să fie Guvernul premierului Emil Boc. Matematic vorbind, dar şi constituţional, pentru ca moţiunea să treacă erau necesare cel puţin 236 de voturi pentru. Nu au fost de ajuns voturile pentru ca opoziţia să jubileze şi poate că, indiferent de efectele pe care le va produce această respingere a moţiunii, este bine că, cel puţin, nu suntem nevoiţi să mai înghiţim, pe lângă toate crizele din ultima vreme şi o criză politică majoră. Dacă Guvernul Boc ar fi căzut ieri, România ar fi fost aruncată într-un haos de neimaginat. Dacă moţiunea plagiată de ieri ar fi dat satisfacţie unor minţi înfierbântate, precum cea a unuia care se şi visa prim ministru de criză, dar fără soluţii de criză, şi fac trimitere aici la Crin Antonescu sau unei alte minţi înfierbântate, şi aici mă refer la Victor Ponta, dacă, aşadar, aceste minţi înfierbântate ar fi primit satisfacţie, nenorocirea nu ar fi picat pe umerii acestor politicieni, ci pe umerii acestui biet popor, destul de încercat. Cu alte cuvinte, dacă Guvernul Boc ar fi picat ieri, moneda naţională ar fi căzut în derizoriu, tranşa de la FMI nu ar mai fi venit, iar bruma de stabilitate pe care Guvernul se chinuie să o menţină, ar fi dispărut. În asemenea momente, în care nimeni nu ar fi avut alte soluţii decât cele care pe care le-a aplicat Executivul, un lucru este sigur: Numai premier să nu fii în asemenea vremuri! De altfel, Emil Boc a declarat, la ieşirea din sala de plen: „Respingerea moţiunii nu este neapărat un motiv de bucurie pentru mine”. Şi credem că mare dreptate avea, având în vedere contextul politic şi economic teribil de tulbure în care evenimentele se succed de la utima vizită a FMI în România. Odată tras semnalul de larmă şi restabilită liniştea pentru Executiv, următorul pas trebuie să fie o severă remaniere, altfel nimeni nu va avea încrederea necesară să suporte chinul reducerilor de pensii şi salarii.