se majorează TVA

Pensiile nu scad, se devalorizează

Vestea că judecătorii Curţii Constituţionale au declarat neconstituţională scăderea pensiilor cu 15% şi au acceptat doar reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, a făcut deja înconjurul lumii. Pe de o parte, este foarte clar că instituţiile statului funcţionează, iar separaţia puterilor în stat se aplică, dar pe de altă parte, decizia CC este irevocabilă, iar Guvernul trebuie să aplice un plan B, din păcate, mult mai sinistru.

Este posibil ca, scriind aceste rânduri, să mă plasez cumva în rândul inamicilor publici primordiali identificaţi, în ultima vreme, cu sprijinul unora sau altora, ai pensionarilor, bugetarilor şi a altor categorii, care sunt direct lovite de măsurile de austeritate impuse de Guvernul Boc. Dar asta nu este o problemă atât de mare, comparabil cu problema mult mai arzătoare a situaţiei ce se prefigurează după data de 1 iulie 2010. Să le luăm pe rând, cu răbdare şi logică, fără pasiuni politice şi fără o dominantă puternică a spaimei fireşti pentru ziua de mâine. În această ţară minunată, numită România, de 20 de ani încoace, începând de la Guvernul Roman şi terminând, fireşte, cu Guvernul Boc, nimeni nu a judecat, atunci când s-a aflat la pupitrul de comandă, pe termen lung, economic, cu luciditate şi responsabilitate. Am mai avut şi nefericirea, ca ţară fostă comunistă, trezită dintr-o dată în jungla nemiloasă a capitalismului, să ne alegem primii conducători dintre foştii dinozauri comunişti. Am fost conduşi de aceeaşi oameni care ne erau, până mai ieri, prim-secretari PCR, demnitari comunişti sau mai rău foşti torţionari ai poliţiei politice din România. În ignoranţa noastră mioritică, am văzut în primii ani ai democraţiei un idol în Ion Iliescu şi am aruncat cu pietre în valori adevărate precum liderii istorici ai PNŢCD şi PNL (Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Radu Câmpeanu), ba chiar am fost atât de bine manipulaţi de conoştinţele de maskirovca însuşite de Ion Iliescu printre bolşevicii de la Moscova, încât am luat de bune mineriadele, umilirea liderilor istorici, ne-am ironizat până şi sfânta noastră istorie, dacă ne amintim de vremurile în care Iliescu şi Roman îl goneau din ţara lui natală, unde venise să îşi vadă rădăcinile, pe Majestatea Sa, Regele Mihai I al României. Revenind la ceea ce păţim acum, situaţia nu este decât rodul propriei noastre ignoranţe de a nu fi ştiut în momente cheie ale istoriei să alegem conducători adevăraţi. După toate guvernele de la Roman la Tăriceanu, am început să simţim gustul amar al acelor poveşti despre economia care duduie, despre ani de creşteri economice şi despre alte himere. Guvernul de azi este doar unul care vrea să schimbe destinul României, dar care s-a nimerit a fi la putere chiar în momentul în care s-a ajuns la fundul sacului. Ce era să facă Băsescu şi Boc? Trebuiau să ne mintă în continuare sau era cazul să facă ceea ce alţii nu avuseseră curaj? Din păcate, PSD şi PNL exploatează acum măsurile impopulare luate de PD-L şi îşi construiesc campania electorală, explicând bietului popor, la fel de credul ca acum 20 de ani, că ei ştiu ce trebuie făcut. Aşa se face că măsurile de majorare a TVA şi a fiscalităţii în general, vor duce la un plan B, mai sinistru decât planul A. Ne vom da seama că era poate mai bine să ni se scadă pensiile şi salariile, decât să avem aceleaşi venituri cu care nu mai putem cumpăra nimic. Nu scad pensiile, dar vor creşte preţurile, se va scumpi traiul zilnic şi pensionarii vor trebui să mulţumească din suflet partidului condus de infantilul Ponta pentru aceast trai minunat. Aşadar, nu planul A era genocidul de care vorbea PSD şi PNL, ci planul B, adică acela al creşterii TVA şi a contribuţiilor, vor declanşa prăpădul, iar cei care vor suferi vor fi nu bugetarii sau ceilalţi angajaţi activi, ci pensionarii pe care îi chema domnul Ponta în stradă să dea jos Guvernul.