luni, octombrie 07, 2013

Muguri de speranţă


EDITORIAL apărut în nr. 2/30 septembrie 2013 al ziarului JURNAL ROMÂNESC


De aproape două secole, românii din Valea Timocului îşi caută cu disperare identitatea culturală, religioasă şi lingvistică. În absenţa oricăror forme de protecţie a acestor valori fundamentale ale unei minorităţi etnice, din partea statului sârb, românii de pe aceste meleaguri, cărora li se mai spune şi vlahi, păstrează cu sfinţenie moştenirea poporului din care provin în familie. Îşi transmit din generaţie în generaţie limba, obiceiurile şi tradiţiile. Acum, însă, aceşti fraţi ai noştri au prima oportunitate istorică de a învăţa limba română la scoală.

A trecut mai bine de un an de când Serbia s-a confruntat pentru prima oară cu cerinţele stricte ale Comunităţii Europene în privinţa aderărării la spaţiul comunitar. Prima dorinţă de a se alipi Uniunii Europene, aidoma celorlalte foste republici iugoslave Croaţia şi Slovenia, s-a exprimat în martie 2012, când România a fost pe fază şi a impus condiţii statului vecin. Ca membru cu drepturi depline al UE, România a obligat la acea vreme statul vecin să semneze un protocol prin care să exprime garanţii ferme de respectare a drepturilor fundamentale ale românilor din Valea Timocului. Dacă acest lucru a convenit sau nu administraţiei de la Belgrad, aproape că nici nu mai contează. De atunci configuraţia politică a noii puteri de la Belgrad s-a schimbat profund. Partidul preşedintelui Boris Tadici a pierdut alegerile, la fel cum şi preşedintele democrat a pierdut prezidenţialele în faţa contracandidatului progresist Tomislav Nikolici. Noul Guvern de la Belgrad s-a format în jurul partidului lui Nikolici şi Vucici, SNS, prin alianţă cu socialiştii şi cu Partidul Regiunilor condus de Dinkici. Însă visul european al Serbiei nu s-a oprit, deoarece noua putere a înţeles perfect faptul că se poate considera piesa de puzzle care lipseşte de pe harta Europei Unite. Concesiile făcute de Serbia au fost profunde, poate chiar dramatice pentru un popor cu tradiţii naţionaliste adânc înrădăcinate precum poporul sârb, dar asta nu a împiedicat Guvernul condus de Ivica Dacici să semneze tratatul de normalizare a relaţiilor cu Provincia Autonomă Kosovo, îndeplinind o condiţie cu mult mai importantă şi mai stringentă a oficialilor europeni. Aşa se face că Serbia a primit acceptul de a începe negocierile de aderare. Ce s-a întâmplat cu românii din Timoc? Mulţi au crezut că pe sârbi nu îi va mai interesa respectarea drepturilor acestei minorităţi, odată ce au cedat în problema Kosovo şi astfel au făcut o concesie dureroasă Europei. Poate că, în principiu, aşa este! Doar că odată deschi drumul către Europa, Serbiei i se cere să respecte totul, inclusiv chestiuni legate de drepturile minorităţilor, la fel cum s-a cerut, de-a lungul timpului, şi altor ţări care au păşit în marea familie europeană. Asta înseamnă, mai pe scurt, că deja nu se mai poate spune că minoritatea românească din Valea Timocului va fi lipsită de drepturi. Indiferent dacă le va conveni sau nu, sârbii trebuie să se alinieze tuturor regulilor unui joc în care au intrat şi din care nu mai pot evada. 
Desigur, drumul este lung, presiunile mai pot continua, vechile metehne pot persista, dar finalul va fi unul singur: alinierea la toate normele europene, inclusiv la cele stipulate în Tratatul de la Copenhaga. Aşa se face că, după ani şi ani de luptă, Ministerul Educaţiei de la Belgrad înghite în sec şi consimte să introducă în şcoli limba maternă. Cum se face asta, cu ce tertipuri, cu ce prevederi alunecoase, este altă treabă! Important este că se face! De aceea putem spune că nimic nu este mai important acum pentru comunitatea românească din Timoc decât învăţământul în limba maternă. Şi acest vis poate fi împlinit doar dacă fraţii noştri din Timoc vor înţelege că acum sunt liberi să aleagă ceea ce doresc, sunt liberi să discearnă între român şi vlah sau mai bine spus între cele două opţionale înscrise pe formularul de anchetă: „Limba română cu elemente de cultură naţională” şi „Vorbirea vlahă cu elemente de cultură naţională”. Aşa cum au făcut-o în şcolile din subordinea Inspectoratului Şcolar Zajecear, unde 392 de copii au cerut să studieze limba română în şcoli. Atenţie, aşadar! Muguri de speranţă există, deoarece pentru prima oară în ultimii aproape 200 de ani statul sârb face anchetă oficiale, ale cărei rezultate va fi obligat să le respecte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentați