EDITORIAL apărut în nr. 2/30 septembrie 2013 al ziarului JURNAL ROMÂNESC
De aproape două
secole, românii din Valea Timocului îşi caută cu disperare identitatea
culturală, religioasă şi lingvistică. În absenţa oricăror forme de protecţie a
acestor valori fundamentale ale unei minorităţi etnice, din partea statului
sârb, românii de pe aceste meleaguri, cărora li se mai spune şi vlahi,
păstrează cu sfinţenie moştenirea poporului din care provin în familie. Îşi
transmit din generaţie în generaţie limba, obiceiurile şi tradiţiile. Acum,
însă, aceşti fraţi ai noştri au prima oportunitate istorică de a învăţa limba
română la scoală.
A trecut mai bine
de un an de când Serbia s-a confruntat pentru prima oară cu cerinţele stricte
ale Comunităţii Europene în privinţa aderărării la spaţiul comunitar. Prima
dorinţă de a se alipi Uniunii Europene, aidoma celorlalte foste republici
iugoslave Croaţia şi Slovenia, s-a exprimat în martie 2012, când România a fost
pe fază şi a impus condiţii statului vecin. Ca membru cu drepturi depline al
UE, România a obligat la acea vreme statul vecin să semneze un protocol prin
care să exprime garanţii ferme de respectare a drepturilor fundamentale ale
românilor din Valea Timocului. Dacă acest lucru a convenit sau nu
administraţiei de la Belgrad, aproape că nici nu mai contează. De atunci configuraţia
politică a noii puteri de la Belgrad s-a schimbat profund. Partidul
preşedintelui Boris Tadici a pierdut alegerile, la fel cum şi preşedintele
democrat a pierdut prezidenţialele în faţa contracandidatului progresist
Tomislav Nikolici. Noul Guvern de la Belgrad s-a format în jurul partidului lui
Nikolici şi Vucici, SNS, prin alianţă cu socialiştii şi cu Partidul Regiunilor
condus de Dinkici. Însă visul european al Serbiei nu s-a oprit, deoarece noua
putere a înţeles perfect faptul că se poate considera piesa de puzzle care
lipseşte de pe harta Europei Unite. Concesiile făcute de Serbia au fost
profunde, poate chiar dramatice pentru un popor cu tradiţii naţionaliste adânc
înrădăcinate precum poporul sârb, dar asta nu a împiedicat Guvernul condus de Ivica
Dacici să semneze tratatul de normalizare a relaţiilor cu Provincia Autonomă
Kosovo, îndeplinind o condiţie cu mult mai importantă şi mai stringentă a
oficialilor europeni. Aşa se face că Serbia a primit acceptul de a începe
negocierile de aderare. Ce s-a întâmplat cu românii din Timoc? Mulţi au crezut
că pe sârbi nu îi va mai interesa respectarea drepturilor acestei minorităţi,
odată ce au cedat în problema Kosovo şi astfel au făcut o concesie dureroasă
Europei. Poate că, în principiu, aşa este! Doar că odată deschi drumul către
Europa, Serbiei i se cere să respecte totul, inclusiv chestiuni legate de
drepturile minorităţilor, la fel cum s-a cerut, de-a lungul timpului, şi altor
ţări care au păşit în marea familie europeană. Asta înseamnă, mai pe scurt, că
deja nu se mai poate spune că minoritatea românească din Valea Timocului va fi
lipsită de drepturi. Indiferent dacă le va conveni sau nu, sârbii trebuie să se
alinieze tuturor regulilor unui joc în care au intrat şi din care nu mai pot
evada.
Desigur, drumul
este lung, presiunile mai pot continua, vechile metehne pot persista, dar
finalul va fi unul singur: alinierea la toate normele europene, inclusiv la
cele stipulate în Tratatul de la Copenhaga. Aşa se face că, după ani şi ani de
luptă, Ministerul Educaţiei de la Belgrad înghite în sec şi consimte să
introducă în şcoli limba maternă. Cum se face asta, cu ce tertipuri, cu ce prevederi
alunecoase, este altă treabă! Important este că se face! De aceea putem spune
că nimic nu este mai important acum pentru comunitatea românească din Timoc
decât învăţământul în limba maternă. Şi acest vis poate fi împlinit doar dacă
fraţii noştri din Timoc vor înţelege că acum sunt liberi să aleagă ceea ce
doresc, sunt liberi să discearnă între român şi vlah sau mai bine spus între
cele două opţionale înscrise pe formularul de anchetă: „Limba română cu
elemente de cultură naţională” şi „Vorbirea vlahă cu elemente de cultură
naţională”. Aşa cum au făcut-o în şcolile din subordinea Inspectoratului Şcolar
Zajecear, unde 392 de copii au cerut să studieze limba română în şcoli.
Atenţie, aşadar! Muguri de speranţă există, deoarece pentru prima oară în
ultimii aproape 200 de ani statul sârb face anchetă oficiale, ale cărei rezultate
va fi obligat să le respecte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentați