Un mare artist uitat pe nedrept de unii din mehedinţenii
săi
Constantin Gherghina, trompetistul de aur al
neamului românesc
Peste patru decenii a încântat cu trompeta sa
o lume întreagă. Pentru noi românii a fost comparabil cu nume sonore precum
Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş sau poate mult mai bun ca aceştia. A plecat
din Munţii Mehedinţiului, de la Gornenţi şi a cucerit lumea. Ulţimii ani din
viaţă şi i-a petrecut la Orşova şi Severin, alături soţia Mariana şi fiica
Costinela. A lăsat o moştenire culturală impresionantă, care, din nefericire,
stă mărturie în casa de la Orşova, unde a locuit până în fatidica zi de 4 septembrie
a anului 2002. Abia la opt ani distanţă, cineva s-a gândit să realizeze un
tulburător film documentar despre marele artist.
Artistul inegalabil, cu nume de floare, a
lăsat un testament tulburător, consemnat într-o carte despre el şi satul
mehedinţean Gornenţi. Dar poate cel mai tulburător mesaj, cu care documentarul
realizat de Dorin Brozbă se încheie, este cel transmis printr-un vis al dulcei
sale fetiţe Costinela. „Dragii şi iubiţii mei, să nu vă supăraţi că m-am dus,
dar m-a chemat în Rai, la el, Domnul Nostru Iisus. Tot din trompetă cânt, în
ceruri sus, cu aceeaşi îngeri, care m-au condus!”, acesta este mesajul pe care
fetiţalui l-a visat şi care venea, de dincolo de moarte, de la maestrul ce
astfel a încercat să ne mai amintească încă o dată că nu a murit, că a rămas
nemuritor în conştiinţa neamului său. Constantin Gherghina a trăit intens şi a
luptat pentru a transmite din talentul său generaţiilor tinere. O vreme a fost
chiar şi consilier municipal la Drobeta Turnu Severin, unde a adunat voturile
severinenilor ca independent şi ca un nume cu rezonanţă. A cântat pe cele mai
mari scene ale lumii, a colindat cu trompeta din care scotea măiastrele note şi
duioasele doine româneşti, pe tot globul, iar muzica sa a fost cel mai profund
dintre ambasadorii culturali ai României. A adus glorie şi cinste acestei
minunate ţări, iar în cei opt ani de când viaţa i s-a curmat nemilos, România,
dar mai ales judeţul care l-a produs şi pe care l-a iubit cu intensitate şi
duioşie, acest judeţ pare să îl fi uitat. Trompeta sa celebră, trompeta de aur
– trofeul primit de la Regina Marii Britanii, amintirile sale, partiturile
originale, sumanul şi chimirul, precum şi traista celebră pe care o purta la
concerte, alături de multe altele, stau ascunse şi îngrijite cu sfinţenie de
iubita sa soţie Mariana, în casa de la Orşova. Nimeni, dar absolut nimeni, nu
s-a obosit să îi ridice o statuie, să îi construiască o casă memorială sau să
îi valorifice moştenirea. Cumplit dezinteres şi nenorocită sfidare a memoriei
acestui monstru sacru al trompetei şi al folclorului românesc.
Gestul de aur al mehedinţeanului din Gorj
Un mehedinţean din satul Crăguieşti, stabilit
în Gorj, la Târgu-Jiu, care şi-a pus viaţa şi pasiunea pentru tradiţiile
folclorice, în slujba luptei cu uitarea. Dorin Brozbă este managerul Editurii
BD Media din capitala Gorjului şi a contribuit la scoaterea din uitare a unor
mari artişti ai neamului românesc, precum Filofteia Lăcătuşu, Maria Lătăreţu sau
Maria Apostol. În urmă cu câţiva ani, Dorin Brozbă s-a întâlnit cu soţia
marelui dispărut, Mariana Gherghina şi au început să pregătească realizarea
unui film documentar ce va avea menirea de a face dreptate în restabilirea
memoriei marelui Constantin Gherghina. „Filmul Constantin Gherghina –
trompetistul de aur al neamului românesc a fost realizată în scopul de a
reabilita memoria inegalabilului artist,plecat prea devreme în lumea umbrelor,
căruia merită sî i se ridice o casă muzeu la Orşova,municipiul unde se
stabilise în ultimii ani de viaţă, ca să perpetueze dragostea învăţăceilor şi a
admiratorilor pentru melosul popular autentic”, spune Dorin Brozbă în textul
postat pe coperta DVD-ului,ilustrat cu marele artist Constantin Gherghina. A
muncit mai bine de doi ani la realizarea documentarului,însă produsul final
este tulburător. După vizionarea lui, sensibilitatea din sufletul omenesc se
revarsă involuntar în lacrimi. Muzica deo claritate profundă, peisajele din
satul natal de la poalele Mehedinţiului, vorbele spuse despre marele artist de
artişti la fel de mari ca el, precum Dumitru Fărcaş sau Gheorghe Roşoga,
biografia lui Constantin Gherghina şi vocea profesorului Viorel Gârbaciu de pe
coloana sonoră, toate acestea te cutremură, la fel ca şi mărturiile soţiei
sale, povestea lor de dragoste, extrasă cu o duioşie aparte din sufletul unei
femei care refuză şi acum să creadă cu soţul ei cu nume de floare nu mai este.
Să nu îl uităm pe Gherghina
Dorin Brozbă, împreună cu soţia marelui
artist, Mariana şi fiica sa de 10 ani, Costinela, şi-au prezentat ieri filmul
documentar realizat şi au promis că memoria marelui artist va fi pe veci
cinstită. În acest sens, ei doresc să ceară ajutor municipalităţii din Severin
pentru reactivarea Festivalului de folclor „Constantin Gherghina” şi mutarea
lui de la Orşova la Severin, precum şi un sprijin din partea autorităţilor
locale pentru construirea unei case memoriale a marelui artist la Drobeta Turnu
Severin. La întâlnirea cu cei care se zbat să cinstească memoria marelui artist
au fost prezenţi doar jurnaliştii de la „Informaţia de Severin”, ceilalţi fiind
probabil prea ocupaţi să îşi aducă aminte de marele virtuoz al trompetei. Dar
asta e altă problemă! Dorin Brozbă, realizatorul documentarului, a formulat un
memoriu către primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, Constantin Gherghe
şi către consilierii municipali. „Cu respect vă rog,în numele a milioane de
iubitori ai melosului popular autentic, să stabiliţi şi să aprobaţi un spaţiu
pe teritoriul municipiului Drobeta Turnu Severin,pentru construirea unei Case –
muzeu,în memoria marelui artist de talie internaţională, Constantin
Gherghina,care a dus prin muncă, cinste şi valoare,faima României pe marile
scene ale lumii”,se aratăîn solicitarea către municipalitate. De asemenea solicitarea
mai face referire şi la mutarea Festivalului de folclor „Constantin Gherghina”
de la Orşova, unde nimeni nu mai catadicseşte să seocupe de organizarea lui, la
Drobeta Turnu Severin, unde să i se dea cuvenitul rang de festival de
importanţă naţională. De asemenea, trist este şi faptul că acest mare artist,
acest munumental virtuoz nu are titlul de cetăţean de onoare al municipiului
nostru, din motive care sunt inexplicabile. În schimb, oameni precum Constantin
Dinu deţin acest titlu, cu toate că nu a răspândit, decât poate într-un sens
negativ, faima acestor locuri pe tot globul.
Scurtă biografie
Personal pot spune că l-am cunoscut
îndeaproape pe marele artist. Muzica sa avea darul de a te străbate cu totul şi
de a te lăsa mut în faţa unei atât de imense şi dumnezeieşti frumuseţi. Maestru
Gherghina îmi este cunoscut şi din perioada în care era consilier municipal
independent, postură din care se bătea pentru cultură şi pentru promovarea
valorilor culturale ale acestui judeţ,perioadăîn care era şi profesor al
Liceului de Artă. Îmi amintesc chiar faptul că acest om de o valoare greu de
cuantificat, nu era nici măcar titular pe postul deprofesor de muzică. Dacă
uitându-l pe Gherghina, atât în ultima parte a vieţii sale, cît şi în cei opt
ani care au trecut de la moartea sa, am reuşit să frizăm, aşa în calitate
globală de comunitate locală, penibilul, ar trebui măcar să ne aducem aminte de
un artist mondial cu o biografie impresionantă. Trompetistul de aur al naţiei
româneşti, Constantin Gherghina, s-a născut pe 20 iulie 1945 la Gornenţi, un
sat de la poalele Munţilor Mehedinţi, ce aparţine azi de comuna Podeni. Este
fiul unui vestit gospodar şi muzicant al satului, „ce le doinea bine la figorn
şi la fluier” şi care, în ciuda ispitei de a-l boteza Ilie, după ziua sfântă în
care a venit pe lume, i-a spus Constantin, pentru a duce mai departe numele
bunilor şi a străbunilor săi. Costel al lui Gherghina a avut o copilărie tristă
în primii ei ani. Meşteri desăvârşiţi în prelucrarea lemnului, oamenii satului
Gornenţi făureau adevărate bijuterii cioplite în lemn, pe care le puneau în
desagi şi treceau munţii în Băile Herculane pentru a le vinde şi a aduce de-ale
gurii familiilor greu încercarte de perioada imediat postbelică. După
terminarea şcolii generale de 8 ani din Podeni, tatăl său îl trimite la şcoala
profesională de tâmplărie din Caransebeş. Dar se întoarce acasă şi îşi ajută
părinţii. În timp ce era cu oile pe munte, un doctor de prin Banat,îndrăgostit
de Munţii Mehedinţiului îi ascultă doina cântată la figorn şi rămâne mut de
uimire şi admiraţie. La îndrumarea acestuia se duce la şcoala de muzică din
Timişoara. La examen şi-a dat proba cântând după ureche şi nu după note.
Comisia de admitere este impresionată şi îl declară admis. În 1965 devine
student al Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, din Bucureşti, la clasa de
trompetă a profesorului Gheorghe Adamache. În 1970 îşi obţine diploma de
licenţă. Activează ca profesor la Şcoala de Muzică şi Bucureşti. Îşi
începe,însă, în scurt timp, turneele în străinătate, iar prima ţară este
Olanda. Constantin Gherghina i-a avut ca parteneri de scenă pe nu mai puţin
celebrii Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş. A colindat lumea şi a încântat
auzul a milioane şi milioane de oameni. Din SUA şi până în Australia, toţi
iubitorii muzicii populare româneşti l-au ascultat încremeniţi. Acum, la realizarea
documentarului lui Dorin Brozbă, se împlinesc 8 ani de la trecerea printre
îngeri a celui care a fost Constantin Gherghina. Opt ani în care s-au realizat
doar vreo 4 ediţii ale Festivalului, care îi poartă numele, deoarece edilii din
Orşova au alte preocupări acum. Constantin Gherghina a trecut în nefiinţă la 4
septembrie 2002, lăsând în urma sa o moştenire culturală imensă, dar şi o mare
durere. Trompeta sa este astăzi doar un obiect ce parcă a îngheţat în
eternitate îndurerat de dispariţia stăpânului. Poate că nimeni nu putea spune
ceva mai frumos despre acest artist, decât soţia sa, Mariana: „Pentru mine
Constantin Gherghina nu a murit, el trăieşte prin chipul fiicei sale”. Ultima
dorinţă a lui Constantin Gherghina a fost îndeplinită întocmai de Mariana. A
fost înmormântat în cimitirul din micul său sat natal Gornenţi şi dus la groapă
cu carul cu boi.
Pacat ca se sting din viata asa de timpuriu asemenea VALORI UMANE..
RăspundețiȘtergeremulte melodii frumoase lasate Constantin Gherghina. Fie-i tarana usoara!
RăspundețiȘtergere