marți, aprilie 12, 2011

reportaj în Serbia




“Japonezul” tuturor românilor 

Se numeşte Dragiša Paunović, s-a născut şi trăieşte la Prahovo, în Serbia, dar inima îi bate româneşte. Un artist complet, care, de peste douăzeci de ani, încântă sufletele a mii de români din toată Europa, Dragiša Paunović este cunoscut iubitorilor de muzică populară sub numele de „Japonezul“ sau „Japanci“, cum se spune în sârbeşte. Din pragul casei sale din Prahovo, artistul îşi deschide sufletul pentru toţi cititorii IDS.

Boala sa este talentul, iar una dintre piesele de pe albumul „Am iubit cu gând curat“, parcă ar vrea să şi contureze ideea: „Grea e, Doamne, boala mea!“ De douăzeci de ani, cel supranumit „Japonezul“ cucereşte cu mu­zica sa limpede sufletele ro­mânilor de pretutindeni şi le face acestora momentele unice ale vieţii, unele de neuitat. Aproape că nu mai ştie la câte nunţi a cântat, în satul natal – Prahovo, în Banatul Sârbesc şi în Banatul românesc, în toată Oltenia şi chiar în Europa. I-a acompaniat, de-a lungul anilor, pe mai toţi marii interpreţi români de muzică populară şi a luat zeci de premii. Este un om realizat, iar casa lui din Prahovo se învârte după soare. Chiar şi aşa, dacă îl întrebi ce îşi mai doreşte de la viaţă, Dragiša Paunović spune sigur pe el: „Vreau să cânt pentru sufletele tuturor românilor mei!“

Carieră de succes

Spuneam că „Japonezul” nu mai ştie exact la câte nunţi a cântat şi nici câte mii şi mii de români a fascinat cu melodiile sale. Dar ştie precis că muzica este viaţa sa, vocea este cea mai mare comoară pe care Dum­nezeu i-a dăruit-o, iar formaţia sa numită „Japanci“ este sfântă. Aşa cum la fel de sfântă e şi familia sa. Timp de peste două decenii, Dragiša Paunović a cântat, după cum chiar el o spune, „nu cu vocea, ci cu inima“. De-a lungul timpului, a realizat zeci de concerte, iar comunităţile româneşti din Serbia, Austria, Germania, Fran­ţa, Italia sau Spania îl cunosc ca pe un frate ce le binecuvântează dorul de patrie. De fapt, chiar satul său natal, Prahovo, este locuit de etnici români,oameni care sunt cu toţii plecaţi la muncă în străinătate, din tată în fiu. „Japonezul” a concertat în faţa românilor, pe scenele din Timişoara, Craiova, Oradea, Bistriţa, Cluj-Napoca. A fost şi la Severin, unde a câştigat o menţiune, la Festi­valul „Cântecele Românilor de Pretutindeni“, din 25 octombrie 2007. A cântat pentru prima oară la 14 ani, iar la 15 ani a cântat la prima sa nuntă, nu cu vocea, ci cu acordeonul. Tot ca instrumentist a acompaniat nume celebre, precum: Maria Ciobanu, Ştefania Rareş, An­gelica Stoican, Ion Dolănescu, Nelu Bălăşoiu, Maria Cornescu, Ileana Ciuculete, Petrică Moisă, Vasile Cornea. S-a inspirat me­reu din tezaurul de folclor ine­pu­izabil al Văii Timocului, iar, cu timpul, şi-a adus aportul la îmbogăţirea tezaurului folcloric, scriindu-şi singur textele şi melodiile. Numai în Serbia sa na­tală a editat peste 20 de al­bume. Dragiša Paunović nu este numai un vocalist, el stă­pânind la perfecţie mai multe ins­tru­mente, cu excepţia trom­petei şi a saxofonului, pe care le-a lăsat în seama fiului său Igor.

Acasă la „Japonezul”

Curioşi să discutăm cu ar­tistul popular, i-am făcut o vizită acasă la Prahovo. O localitate micuţă, cu aproape 2000 de lo­cuitori, Prahovo este aşezat chiar la malul Dunării, exact în dreptul localităţii româneşti Porţile de Fier II. Este celebră pentru portul industrial şi pentru terminalele petroliere pe care americanii le-au bombardat în timpul atacului asupra fostei Iugoslavii. Dar Prahovo mai e celebru pentru încă ceva! Se află la doar o aruncătură de băţ de hidrocentrala de la PF II, iar pe timpul embargoului, în cariera de la marginea satului, românii vindeau sîrbilor, pe mărci ger­mane, carburanţii atât de că­utaţi. Fiind învecinat cu şan­tierul hidrocentralei, muncitorii mergeau frecvent în Prahovo pentru a savura o piva (bere) sau pentru a munci la sârbi pentru un bănuţ în plus. Dragiša Paunović locuieşte într-o casă deosebit de frumoasă, de pe strada principală. O curte mare, dar şi o sufragerie imensă te îmbie parcă să nu mai pleci de la interpret. La o Kafă şi o šlibo­vica, Japonezul deapănă amin­tiri. Se plânge că nu prea mai merge treaba, pentru că la el, în Valea Timocului, nu se mai fac nunţi. „Toţi sunt plecaţi în afară şi fac petrecerea de nuntă acolo, nu mai vin acasă!”, spune, cu amărăciune Dragiša Paunović. „Pe vremuri, o nuntă de-a noastră dura patru zile, dar acum nicio zi nu mai ţine. Nu mai au oamenii nici de unele şi nu le mai arde de nunţi, iar preoţii de aici de la noi îi jupoaie de bani!“, se mai plânge Ja­ponezul. Dar mai are o speranţă: „Suntem români şi nouă ne place să chefuim, suntem oa­meni veseli şi neînfricaţi, iar la români petrecere fără muzicanţi nu este. Le cânt şi le voi cânta românilor mei, oriunde ar fi ei, până voi muri!“

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentați