Nostalgii inepte

Nostalgii inepte

După 21 de ani de la Revoluţie, românii privesc cu o nostalgie periculoasă spre trecut. Iar constatarea nu este făcută de ziua fostului dictator în mijlocul unor bătrâni comunişti la mormântul lui Ceauşescu, ci  ca expresie a unui sondaj de opinie realizat de IRES în perioada 19-21 decembrie 2010. Potrivit cercetării, 45% din populaţie consideră că ar fi dus-o mai bine dacă nu ar fi fost Revoluţie.

Doar ceva mai mult de unul din patru ro­mâ­ni cred că ar fi dus-o mai rău, dacă nu ar fi cră­pat Ceauşescu. Fostul dic­tator Ni­co­lae Ceauşescu pare să fi de­venit şi el o figură pri­vită cu simpatie de locuitorii Ro­mâ­niei, pentru că 84% dintre aceş­tia cred că a fost un lu­cru rău că acesta a fost exe­cutat fără o judecată corectă, ceva mai mult de jumătate spun că nu au fost de acord cu exe­cuţia so­ţilor Ceauşescu, iar 60% afir­mă că regretă moartea lui Ni­colae Ceauşescu. Aici lu­crurile sunt parţial corecte, pentru că exe­cuţia în sine a cu­plului dic­tatorial a fost un act de mare cruzime, atâta vreme cât, astăzi, şi cel mai nenorocit cri­minal beneficiază de pre­zumţia de nevinovăţie, de un proces corect, de avocat din ofi­ciu, după care este închis, iar la pe­nitenciar statul cheltuie bani pentru a-l hrăni şi pentru a-i respecta drepturile de ce­tă­ţean european. Deci nu suntem de acord cu execuţia oribilă a celor doi, dar putem fi de acord cu dispariţia celor doi dictatori şi a regimului lor comunist. Să luăm o altă concluzie a son­dajului: „61% dintre cei care au răspuns chestionarului IRES spun că o duc mai prost, faţă de doar 24% care consideră că o duc mai bine”. Cine sunt cei care o duc mai prost? În ge­ne­ral, oameni care se pla­fo­naseră într-un obicei de a mer­ge la mun­că, de a fi pontat, chiar da­că muncea, chiar dacă nu, de a primi locuinţă şi bu­telie, pen­tru că erau membri de par­tid şi pentru că aveau o origine să­nă­toasă. Oamenii re­gimului co­munist erau fericiţi pentru că aveau un rost, obscur ce-i drept, pentru că stă­teau la coa­dă şi luau pâine pe cartelă şi pentru că erau umi­liţi prin în­fo­metare. Dar poate că îndo­bi­tocirea unui po­por este bine pri­mită şi chiar salutată de oa­meni simpli, ignoranţi şi care erau fericiţi doar că îşi puteau du­ce viaţa de pe o zi pe alta. De ce aceşti oa­meni, care azi îl re­gretă pe Ceauşescu, nu se des­curcă şi sunt necăjiţi? Pen­tru că, la fel ca orice orânduire, capitalis­mul are legile lui, legi feroce şi neiertătoare. Cunosc, însă, mul­ţi oameni care şi-au gă­sit de lucru, au prosperat, au clă­dit o afacere, prin inteli­genţa şi hărnicia lor şi care au putut face acest lucru doar pen­­tru că erau liberi. Indiferent cât de gre­le ar fi aceste timpuri, cât de cumplit este şomajul şi cât de hi­doasă este sărăcia, a-l re­greta pe Ceauşescu este o ine­p­­­ţie fără margini, o stupi­ze­nie totală şi o gândire pericu­loasă. Sondajul IRES mai arată că în ceea ce priveşte eveni­men­tele din decembrie 1989, păre­rile ro­mânilor sunt împăr­ţite: 45% susţin că a fost o re­voluţie, 45% cred că a fost vor­ba de o lo­­vitură de stat. 64% din po­pu­la­ţie crede că au exis­tat forţe ex­terne implicate în acele mo­mente, iar 51% sus­ţin că a fost vorba de Rusia. Şi aici sunt pe­rfect de acord cu res­pon­den­ţii, pentru că este stu­pid să mai credem că hăr­mă­laia aceea a fost revoluţie. Re­voluţie o nu­meşte Ion Iliescu, iar bătrânul bolşevic are motive temeinice să con­si­dere aşa. Oricum, din punctual meu de vedere, doar modul în care cei doi au fost ucişi este gro­solan, restul e doar ceea ce se cheamă sfârşi­tul previzibil al unor dictatori, indiferent cum se numesc ei. Şi dacă trecem şi peste ultima umbă de com­pasiune, oare e aşa de grav că au fost împuş­caţi doi sceleraţi care înfome­taseră un popor, în comparaţie cu atâţia copii nevi­novaţi, îm­puş­caţi în stradă? Să fim serioşi! Cine regretă comu­nis­mul şi pe Ceauşescu să îşi amintească de umilinţa cu care copiii visau la portocale şi pă­rinţii mâncau „adidaşi”, gân­din­du-se la pui fripţi! Vă e dor de Ceauşescu? Duceţi-vă după el!