Biata Orşovă

Speranţa moare, întotdeauna, ultima

Printre evenimentele care se succed cu atâta repeziciune şi într-o epocă în care afacerile oneroase au ajuns lege pentru mulţi dintre aleşii locali, gândul meu se îndreaptă, involuntar, către Orşova. Un oraş surghiunit, un aşazis municipiu, în care legea bunului plac a ajuns la putere, este asuprit în prezent de ambiţiile exagerate şi ieşite din comun ale unui primar ales din greşeală şi pe valul unei simpatii uriaşe faţă de partidul de care s-a lipit şi nu de el ca om.



Indiferent ce aş dori să scriu, indiferent ce nelegiuiri aş putea descoperi, chiar dacă, după ani întregi de presă, au ajuns să nu mă mai impresioneze, indiferent de mizeriile pe care am ajuns să le descopăr, căutând printre păcatele şi ascunzişurile, printre afacerile şi clientelismul aleşilor locali, am ajuns să fiu totuşi mişcat profund şi impresionat de drama unui mic orăşel mehedinţean, pe care ambiţii liberale ale perioadei 1996 – 2000 l-au adus la nedreptul rang de municipiu. Este vorba de Orşova, de urbea ce poate că ar fi trebuit să fie o perlă neasemuită a turismului mehedinţean, dacă nenorocirea ce s-a abătut asupra ei nu s-ar lega de ignoranţa, diletantismul şi incompetenţa unor indivizi care au ajuns să conducă administrativ mica urbe dunăreană. Orşova înseamnă, astăzi, pentru mine, ca jurnalist ce am analizat îndeaproape fenomenul Brăgaru, expresia unei drame edilitare profunde. Un municipiu parcă uitat de lume, frustrat de propria lui dramă, închistat în sărăcie, singurătate şi uitare, o picătură de viaţă, încremenită parcă într-o fereastră de timp oprit în loc. Orşova a fost un municipiu neîndreptăţit din întreaga sa istorie modernă, doar pentru simplul fapt că ceea ce astăzi noi numim Orşova este o localitate strămutată şi aruncată în grabă pe terasele unui deal, pentru a face loc lacului de acumulare al hidrocentralei de la Porţile de Fier I. Poate că blestemul strămutării adevăratei Orşove mai urmăreşte şi azi aceste locuri, altfel nu se explică cum bietul aşazis municipiu a ajuns pe mâna a tot felul de ignoranţi şi afacerişti, care se numesc oficial primari, viceprimari şi consilieri. Revenint în mod concret la ceea ce suferă astăzi Orşova, drama ei de acum are un singur nume: Constantin Brăgaru. Ceea ce a putut face acest om de când a ajuns primar, adică în ultimii doi ani, este de domeniul incredibilului. Un om mai conflictual, mai penal şi mai răzbunător, un om mai dubios decât acest Brăgaru, poate că nici nu credeau orşovenii vreodată că vor putea avea, pe post de primar. Acum, când dosarele lui penale se înmulţesc pe zi ce trece, când partidul i-a retras sprijinul politic, Brăgaru râde în nasul tuturor, după ce a reuşit să ademenească în mreajele sale un alt edil care poate că ar fi trebuit să îl combată cu insistenţă. Un bătrân care a căzut în plasa lui Brăgaru, în cel mai oribil cu putinţă mod, încearcă acum, după informaţiile pe care le avem, să se roage de toţi consilierii disidenţi de la Orşova să îl cruţe pe conflictualul Brăgaru. Dacă absolut nimeni nu poate să vadă aceste anomalii, atunci poate că Orşova îşi merită soarta. Ne-am fi aşteptat ca edilulşef al Orşovei să fie primar pe la Parchet, DNA şi nicidecum la Orşova. Dar, nu e aşa, speranţa moare întotdeauna ultima!