Avertismente!!!

Cine sunt „Românii”?

O revistă cel puţin bizară, în integralitatea conţinutului ei, editată în România, sub egida unei fundaţii culturale, cu un redactor şef care compilează articole uşor agresive pe marginea luptei românilor din Serbia pentru afirmarea propriei lor identităţi şi cu amestecul unor organizaţii şi instituţii ale statului român, „Românii”, este la primul său număr. Poate că nimic nu ar fi deplasat, dacă această revistă nu ar fi stârnit un noian de discuţii aprinse, în loc să fi fost lansată, conform programului, la Zajecar.

A apărut, de câteva zile, o revistă cu un nume de mare rezonanţă, având în vedere intenţia editorilor de a o lansa cu mare aplomb la sediul Uniunii Românilor din Serbia – Dunărea. Revista se numeşte „Românii” şi reuneşte în paginile sale o serie de articole despre, aşa cum era şi firesc, viaţa, activitatea şi lupta cu destinul eroic, ale românilor şi ţinuturile Serbiei, locuite de oamenii cărora autorităţile de la Belgrad le spun, mult prea nedrept, vlahi. În Serbia, în ultimii ani, organizaţiile care luptă pentru afirmarea identităţii culturale a etnicilor români din ţara vecină, mai ales a celor din Timoc, din oraşele şi satele în care sunt majoritari, s-au înmulţit. Nu este rău, având în vedere că aceşti fraţi români aveau nevoie de lideri care să îi îndrume pe calea cea mai dreaptă, legală şi morală de a-şi conserva obiceiurile, tradiţiile, cultura, religia şi limba lor strămoşească. Din păcate, însă, nu toate aceste organizaţii au făcut tot ce trebuia pentru beneficiarul direct al demersurilor lor, românii din Serbia. Mai mult, o sumedenie de asemenea organizaţii au instrumentat fonduri venite din România şi nu întotdeauna au făcut-o transparent. Nu mi-am propus să nominalizez, să acuz sau să disec problema timoceană sau „chestiunea timoceană”, cum este cunoscută în articolele apărute în media de specialitate şi pe site-urile de profil. Ceea ce vreau eu să subliniez este apariţia revistei „Românii” şi scandalul care mocneşte pe marginea conţinutului şi a disensiunilor provocate la doar primul ei număr. Ca atare, ţinând în mână şi răsfoind primul număr al revistei „Românii”, nu ai cum să nu observi că ea are ca editori Societatea Scriitorilor Danubieni şi Fundaţia Culturală „Lumina”. Mai mult, dacă ar fi să ne luăm după caseta de redacţie a publicaţiei, „revista apare cu sprijinul Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin şi a filialei Mehedinţi a Organizaţiei pentru Respectarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului ONU 1948 (ORDUDO)”. Această filială are ca director pe Mariana Furdui, iar ca director adjunct pe Constantin Negulescu. De asemenea, pentru că revista trebuia să slujească interesele legitime ale românilor din Serbia, ea apare sub egida Uniunii Românilor din Serbia – Dunărea, condusă de Boico Stancovici. Aşadar, în caseta de redacţie, Stancovici este preşedinte, iar director general este Duşan Prvulovici -  preşedintele Comitetului pentru Drepturile Omului din Negotin. Redactorul şef al publicaţiei este Florian Copcea, corespondentul AGERPRES pentru Mehedinţi şi Serbia şi un fin cunoscător al fenomenului timocean. Toate bune şi frumoase, numai că, la această oră, tirajul revistei este reţinut şi finanţatorii ei nu mai vor să o trimită în Serbia, Florian Copcea s-a trezit că Duşan Prvulovici nu trebuia trecut în caseta de redacţie şi vrea să îl şteargă cu corectorul de pe fiecare din cele peste 500 de exemplare tipărite, iar Boico Stancovici este furios că treaba nu a ieşit aşa cum trebuia să iese. Pe de altă parte, o gafă de proporţii a inflamat spiritele şi a semănat teamă. Un articol intitulat „Românii vor destituirea primarului din Zajecar”, apare semnat de Maria Furdui, deşi doamna dezminte acest lucru. Pentru a mai drege busuiocul, Florian Copcea spune că nu ar fi vorba de Mariana Furdui, directorul filialei Mehedinţi a ORDUDO, ci de o ipotetică secretară a lui Boico Stancovici. Întrebările şi suspiciunile legate de această revistă, scăpată de sub control de redactorul ei şef, sunt aşadar: Cum putea fi lansată o revistă la Zajecar, în prezenţa primarului Bosko Nicicici, în care finanţatorul îl înjură pe primar? Cum putea merge dincolo o revistă atât de agresivă, editată „cu sprijinul Primăriei Severin”, dacă primarul habar nu are de apariţia ei? Poate că explicaţia delirantă a lui Copcea spune totul: „Nu ştia primarul Gherghe, am vrut să îi fac o surpriză!” Se pare că aţi reuşit domnule Copcea, dar o surpriză neplăcută!