Interviu cu preşedintele Uniunii Românilor din Serbia – Dunărea (Unija Rumuna Srbije – Dunav), Boico Stancovici
„Românii nu locuiesc într-un loc, ei locuiesc
într-o limbă”
Preşedintele Uniunii Românilor din Serbia (Unija Rumuna Srbije –
Dunav), Boico Stancovici, a venit la Drobeta Turnu Severin, pentru a se întâlni
cu reprezentanţi ai Organizaţiei pentru Respectarea Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului ONU 1948, filiala nr. 5 Mehedinţi, mai precis cu directorul
adjunct al acestui organism, Constantin Negulescu. Cu această ocazie a fost
semnat un protocol de colaborare cu Uniunea Românilor din Serbia, pentru
organizarea unor manifestări culturale privind identitatea românilor din Serbia
de Nord Est şi desfăşurarea unor activităţi referitoare la dezvoltarea şi
conservarea limbii române în regiunile istorice ale Văii Timocului, Morava şi
sudul Dunării. Boico Stancovici şi Constantin Negulescu a semnat un proiect de
finanţare pe care îl vor depune la Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de
Pretutindeni, aflat în subordinea Ministerului Român de Externe. Liderul sârb a
acordat un interviu în exclusivitate pentru „Informaţia de Severin”.
Reporter: Domnule preşedinte, ce înseamnă
uniunea pe care o conduceţi şi când a luat ea fiinţă?
Boico Stancovici: Am înfiinţat Uniunea
Românilor din Serbia, intitulată sugestiv Dunărea în 2007, când ne-am desprins
din organizaţia condusă de Ion Cizmaş, Comunitatea Românilor din Serbia. Am
hotărât să punem bazele unei noi organizaţii, pur româneşti şi cred eu că am şi
reuşit. Noi vrem să însemnăm, în tot acest peisaj plin de organizaţii, singura
care se preocupă cu adevărat de problemele românilor din Serbia. Avem câteva
sute de membri, români din sud-estul Serbiei, iar sediul îl avem la Zajecar.
Rep.: De ce nu se înscriu românii în
organizaţie?
B.S.: Noi suntem o organizaţie nouă şi sunt
mari probleme, lumea încă nu ştie, e încurcată. Ministerul nostru pentru
minorităţi trebuie să promoveze organizaţia, noi trebuie să promovăm scopurile
noastre, noi trebuie să îi conştientizăm pe români că sunt români. Ce sunt ei
de vină că nu îşi recunosc neamul? Noi organizaţiile care s-au înfiinţat suntem
de vină, noi trebuie să organizăm manifestări, cu sprijinul autorităţilor.
Rep.: Ce manifestări aveţi în vedere cu
colaborarea celor de aici din România?
B.S.: Sper să reuşim să organizăm o expoziţie
de documente de arhivă despre românii din Timoc şi Mehedinţi.
Rep.: Ce fac organizaţiile celelalte, de ce nu
se ocupă de românii din Serbia?
B.S.: De aceea vreau să subliniez aportul acestor
organizaţii, şi aici nu nominalizez, ele nu s-au ocupat cu adevărat de
problemele românilor. Ei nu au promovat românismul, ei au venit pentru
interesele proprii. Au dat vize, au luat nişte taxe de la studenţi şi altele.
Eu nu îi nominalizez, pentru că nu vreau să vorbesc negativ despre rumâni de-ai
mei.
Rep.: Cum ar trebui să fie o colaborare reală
între românii din Serbia şi cei de aici din patria mamă, în opinia
dumneavoastră?
B.S.: Noi românii trebuie să colaborăm mai
mult între noi, pentru că numai aşa putem să ne ajutăm unii pe alţii, cu toţi
românii, toţi suntem români. Eu consider că Mehedinţiul şi Severinul e centrul
spiritual al românismului, aici s-a născut românismul, trebuie să recunoaştem
asta, pentru că trebuie să ne recunoaştem rădăcinile, altfel mergem pe un drum
greşit! Eu am o vorbă: „Românii nu locuiesc într-un loc, ei locuiesc într-o
limbă!”
Rep.: Domnule preşedinte, cam câte organizaţii
de acest fel sunt în Serbia şi dacă există o unitate între ele?
B.S.: Dacă mă întrebaţi, sincer să fiu nu ştiu
exact, sunt mai multe, sunt zeci de organizaţii. Cât despre unitate, nu există,
noi încercăm să ajutăm la unirea acestor organizaţii, dar e foarte greu, e
complicat.
„Nu suntem vlahi, suntem rumâni!”
Rep.: Cum privesc autorităţile sârbe organizaţia
dumneavoastră?
B.S.: Nu am avut probleme cu ei. Nu pot să
spun că ne-au ajutat, dar nici nu ne-au pus beţe în roate. Avem un minister în
Serbia al minorităţilor naţionale şi drepturilor omului şi am fost acolo de mai
multe ori. Acuma trebuie să vă spun că vor să facă o minoritate numită „Vlahii
sârbeşti”. Este incredibil, acum recent am auzit de acest lucru şi încă nu am
apucat să discut despre asta şi să combat cumva acest lucru. Oricum, Uniunea
Românilor este singura organizaţie care e recunoscută ca pur românească, adică
ăştia oameni sunt români, ei promovează românismul.
Rep.: Cum vă descurcaţi cu fondurile, cine vă
finanţează?
B.S.: Totul este din fondurile noatre proprii,
nimeni nu ne dă nimic, orice mişcare apare este de datoria ambasadei să ne
ajute, numai că ei nu ştiu nimic de noi. De aia e acum o ceartă mare între
organizaţii, sunt unii care au luat banii, dar nu i-au direcţionat cum trebuie
şi acum nu mai ştiu cum să salveze situaţia. Un exemplu concret este Biroul
Central al Comunităţii Româneşti din Serbia, pe care eu l-am condus, până când
am înfiinţat această uniune. În statutul organizaţiei spunea clar că noi
trebuia să promovăm românismul, prin organizarea de manifestări de cântece,
jocuri, obiceiuri, manifestări sportive. Am şi organizat patru manifestări, un
festival de cântece şi jocuri româneşti, un turneu de fotbal şi multe altele.
Rep.: Ce probleme v-au creat autorităţile
sârbe, pe vremea când făceaţi astfel de manifestări cu şi despre românii din
Serbia?
B.S.: La turneul de fotbal organizat de noi,
pentru copiii etnicilor români, am avut câteva probleme, am fost puţin atacat.
M-au întrebat de ce am folosit baza sportivă naţională şi cum aşa deodată
vorbesc eu despre satele româneşti, pentru că până acum erau vlahe. Răspunsul
meu a fost unul de bun simţ şi calculat.
Rep.: Ce le-aţi spus?
B.S.: Eu le-am explicat frumos, că dacă ne
ducem în satele respective şi îi întrebăm pe oamenii aceia ce sunt, ei ne vor
spune că satele lor sunt româneşti, nu vlahe. Dacă vorbim cu fiecare în limba
lor maternă, ei ne vor spune că sunt români şi că vorbesc româneşte.
Rep.: Ce spune istoria despre locurile
populate de etnicii români din Serbia, numiţi acolo vlahi?
B.O.: Până în 1833, românii din acestă zonă,
sud – estul Serbiei, au învăţat în limba română, în biserică erau slujbele în
limba română. După acest moment, totul s-a terminat, printr-un decret al
conducătorilor de atunci, s-au înlocuit dascălii români cu dascăli sârbi, s-au
înlocuit preoţii români cu preoţi sârbi, au început să schimbe numele. De
exemplu familia mea se numea Badea Vasile, acum sunt Boico Stancovici. Practic
în peste 150 de ani ne-au asimilat. Acum degeaba ne dau drepturile înapoi, dacă
nu ne dau exact ce ne-au luat. dacă, să zicem, în limba română trebuie să se
înveţe în şcoli, să se dea o lege în acest sens.
Proiect de finanţare
Rep.: Dar oamenii din satele româneşti ce
spun, s-au împăcat cu ideea că trebuie să înveţe şi să vorbească în sârbeşte?
B.S.: Iar revenim la ideea dinainte. Pe români
trebuie să îi conştientizăm că sunt români. Trebuie să mergem prin sate să
vorbim cu oamenii,dar pentru asta avem nevoie de bani, până acum am cheltuim
din banii noştri, însă nu mai putem nici noi fără ajutor. Noi suntem conştienţi
că trebuie să ne supunem legilor statului, dar avem şi drepturi. Autorităţile
ne-au întrebat de ce până acum toate organizaţiile care s-au înfiinţat nu au
cerut ce am cerut noi.
Rep.: Cum este cu identitatea românească şi de
ce se declară românii vlahi?
B.S.: Pentru că nu sunt ajutaţi să înţeleagă
adevărul istoric şi nu face nimeni nimic pentru a le trezi spiritul naţional.
Rep.: Care este delimitarea zonei în care
trăiesc cu preponderenţă etnici români?
B.S.: Serbia de Răsărit şi sudul Dunării este
centru românismului. Valea Timocului şi Valea Moravei au o suprafaţă de circa
13.000 de kilometri pătraţi.Pe acest teritoriu se găsesc 210 sate şi localităţi
româneşti şi 17 oraşe. Dintre acestea, 154 sunt pur româneşti, iar restul
mixte. În 6 din cele 17 oraşe,peste 70% din locuitori sunt români.
Rep.: Sub aspect politic, din alianţa aflată
la guvernare în Serbia, care ar fi de partea românilor şi a românismului?
B.S.: Este un partid pro-european care are la
noi câteva ministere şi cu ei colaborăm bine, dar vreau să vă spun că noi nu
facem politică, membrii noştri respectă statutul şi promovează românismul.
Rep.: Cum colaboraţi cu organizaţia pentru
drepturile omului de aici, reprezentată dedomnul Negulescu?
B.S.: Ne bucurăm foarte mult că domnul
Negulescu ne ajută. Noi ne-am întâlnit aici pentru a discuta o problemă privind
relaţiile economice, adică realizarea unei fabrici de confecţii în Serbia la
Zajecar şi să construim aici o fabrică de peleţi, pentru că aici noi stăm mai
bine cu materia primă, care e mai ieftină aici. O altă problemă este
parteneriatul nostru, prin care am făcut un proiect ce îl vom înainta
Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, pentru dezvoltarea
şi promovarea culturii şi a obiceiurilor populare ale românilor de peambele
maluri ale Dunării. Sperăm că vom obţine şi o finanţare corespunzătoare.
A consemnat Romeo Crîşmaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentați