duminică, mai 09, 2010

interviu cu BOICO STANCOVICI






Interviu cu preşedintele Uniunii Românilor din Serbia – Dunărea (Unija Rumuna Srbije – Dunav), Boico Stancovici

„Românii nu locuiesc într-un loc, ei locuiesc într-o limbă”

Preşedintele Uniunii Românilor din Serbia (Unija Rumuna Srbije – Dunav), Boico Stancovici, a venit la Drobeta Turnu Severin, pentru a se întâlni cu reprezentanţi ai Organizaţiei pentru Respectarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului ONU 1948, filiala nr. 5 Mehedinţi, mai precis cu directorul adjunct al acestui organism, Constantin Negulescu. Cu această ocazie a fost semnat un protocol de colaborare cu Uniunea Românilor din Serbia, pentru organizarea unor manifestări culturale privind identitatea românilor din Serbia de Nord Est şi desfăşurarea unor activităţi referitoare la dezvoltarea şi conservarea limbii române în regiunile istorice ale Văii Timocului, Morava şi sudul Dunării. Boico Stancovici şi Constantin Negulescu a semnat un proiect de finanţare pe care îl vor depune la Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, aflat în subordinea Ministerului Român de Externe. Liderul sârb a acordat un interviu în exclusivitate pentru „Informaţia de Severin”.

Reporter: Domnule preşedinte, ce înseamnă uniunea pe care o conduceţi şi când a luat ea fiinţă?
Boico Stancovici: Am înfiinţat Uniunea Românilor din Serbia, intitulată sugestiv Dunărea în 2007, când ne-am desprins din organizaţia condusă de Ion Cizmaş, Comunitatea Românilor din Serbia. Am hotărât să punem bazele unei noi organizaţii, pur româneşti şi cred eu că am şi reuşit. Noi vrem să însemnăm, în tot acest peisaj plin de organizaţii, singura care se preocupă cu adevărat de problemele românilor din Serbia. Avem câteva sute de membri, români din sud-estul Serbiei, iar sediul îl avem la Zajecar.
Rep.: De ce nu se înscriu românii în organizaţie?
B.S.: Noi suntem o organizaţie nouă şi sunt mari probleme, lumea încă nu ştie, e încurcată. Ministerul nostru pentru minorităţi trebuie să promoveze organizaţia, noi trebuie să promovăm scopurile noastre, noi trebuie să îi conştientizăm pe români că sunt români. Ce sunt ei de vină că nu îşi recunosc neamul? Noi organizaţiile care s-au înfiinţat suntem de vină, noi trebuie să organizăm manifestări, cu sprijinul autorităţilor.
Rep.: Ce manifestări aveţi în vedere cu colaborarea celor de aici din România?
B.S.: Sper să reuşim să organizăm o expoziţie de documente de arhivă despre românii din Timoc şi Mehedinţi.
Rep.: Ce fac organizaţiile celelalte, de ce nu se ocupă de românii din Serbia?
B.S.: De aceea vreau să subliniez aportul acestor organizaţii, şi aici nu nominalizez, ele nu s-au ocupat cu adevărat de problemele românilor. Ei nu au promovat românismul, ei au venit pentru interesele proprii. Au dat vize, au luat nişte taxe de la studenţi şi altele. Eu nu îi nominalizez, pentru că nu vreau să vorbesc negativ despre rumâni de-ai mei.
Rep.: Cum ar trebui să fie o colaborare reală între românii din Serbia şi cei de aici din patria mamă, în opinia dumneavoastră?
B.S.: Noi românii trebuie să colaborăm mai mult între noi, pentru că numai aşa putem să ne ajutăm unii pe alţii, cu toţi românii, toţi suntem români. Eu consider că Mehedinţiul şi Severinul e centrul spiritual al românismului, aici s-a născut românismul, trebuie să recunoaştem asta, pentru că trebuie să ne recunoaştem rădăcinile, altfel mergem pe un drum greşit! Eu am o vorbă: „Românii nu locuiesc într-un loc, ei locuiesc într-o limbă!”
Rep.: Domnule preşedinte, cam câte organizaţii de acest fel sunt în Serbia şi dacă există o unitate între ele?
B.S.: Dacă mă întrebaţi, sincer să fiu nu ştiu exact, sunt mai multe, sunt zeci de organizaţii. Cât despre unitate, nu există, noi încercăm să ajutăm la unirea acestor organizaţii, dar e foarte greu, e complicat.

„Nu suntem vlahi, suntem rumâni!”

Rep.: Cum privesc autorităţile sârbe organizaţia dumneavoastră?
B.S.: Nu am avut probleme cu ei. Nu pot să spun că ne-au ajutat, dar nici nu ne-au pus beţe în roate. Avem un minister în Serbia al minorităţilor naţionale şi drepturilor omului şi am fost acolo de mai multe ori. Acuma trebuie să vă spun că vor să facă o minoritate numită „Vlahii sârbeşti”. Este incredibil, acum recent am auzit de acest lucru şi încă nu am apucat să discut despre asta şi să combat cumva acest lucru. Oricum, Uniunea Românilor este singura organizaţie care e recunoscută ca pur românească, adică ăştia oameni sunt români, ei promovează românismul.
Rep.: Cum vă descurcaţi cu fondurile, cine vă finanţează?
B.S.: Totul este din fondurile noatre proprii, nimeni nu ne dă nimic, orice mişcare apare este de datoria ambasadei să ne ajute, numai că ei nu ştiu nimic de noi. De aia e acum o ceartă mare între organizaţii, sunt unii care au luat banii, dar nu i-au direcţionat cum trebuie şi acum nu mai ştiu cum să salveze situaţia. Un exemplu concret este Biroul Central al Comunităţii Româneşti din Serbia, pe care eu l-am condus, până când am înfiinţat această uniune. În statutul organizaţiei spunea clar că noi trebuia să promovăm românismul, prin organizarea de manifestări de cântece, jocuri, obiceiuri, manifestări sportive. Am şi organizat patru manifestări, un festival de cântece şi jocuri româneşti, un turneu de fotbal şi multe altele.
Rep.: Ce probleme v-au creat autorităţile sârbe, pe vremea când făceaţi astfel de manifestări cu şi despre românii din Serbia?
B.S.: La turneul de fotbal organizat de noi, pentru copiii etnicilor români, am avut câteva probleme, am fost puţin atacat. M-au întrebat de ce am folosit baza sportivă naţională şi cum aşa deodată vorbesc eu despre satele româneşti, pentru că până acum erau vlahe. Răspunsul meu a fost unul de bun simţ şi calculat.
Rep.: Ce le-aţi spus?
B.S.: Eu le-am explicat frumos, că dacă ne ducem în satele respective şi îi întrebăm pe oamenii aceia ce sunt, ei ne vor spune că satele lor sunt româneşti, nu vlahe. Dacă vorbim cu fiecare în limba lor maternă, ei ne vor spune că sunt români şi că vorbesc româneşte.
Rep.: Ce spune istoria despre locurile populate de etnicii români din Serbia, numiţi acolo vlahi?
B.O.: Până în 1833, românii din acestă zonă, sud – estul Serbiei, au învăţat în limba română, în biserică erau slujbele în limba română. După acest moment, totul s-a terminat, printr-un decret al conducătorilor de atunci, s-au înlocuit dascălii români cu dascăli sârbi, s-au înlocuit preoţii români cu preoţi sârbi, au început să schimbe numele. De exemplu familia mea se numea Badea Vasile, acum sunt Boico Stancovici. Practic în peste 150 de ani ne-au asimilat. Acum degeaba ne dau drepturile înapoi, dacă nu ne dau exact ce ne-au luat. dacă, să zicem, în limba română trebuie să se înveţe în şcoli, să se dea o lege în acest sens.

Proiect de finanţare

Rep.: Dar oamenii din satele româneşti ce spun, s-au împăcat cu ideea că trebuie să înveţe şi să vorbească în sârbeşte?
B.S.: Iar revenim la ideea dinainte. Pe români trebuie să îi conştientizăm că sunt români. Trebuie să mergem prin sate să vorbim cu oamenii,dar pentru asta avem nevoie de bani, până acum am cheltuim din banii noştri, însă nu mai putem nici noi fără ajutor. Noi suntem conştienţi că trebuie să ne supunem legilor statului, dar avem şi drepturi. Autorităţile ne-au întrebat de ce până acum toate organizaţiile care s-au înfiinţat nu au cerut ce am cerut noi.
Rep.: Cum este cu identitatea românească şi de ce se declară românii vlahi?
B.S.: Pentru că nu sunt ajutaţi să înţeleagă adevărul istoric şi nu face nimeni nimic pentru a le trezi spiritul naţional.
Rep.: Care este delimitarea zonei în care trăiesc cu preponderenţă etnici români?
B.S.: Serbia de Răsărit şi sudul Dunării este centru românismului. Valea Timocului şi Valea Moravei au o suprafaţă de circa 13.000 de kilometri pătraţi.Pe acest teritoriu se găsesc 210 sate şi localităţi româneşti şi 17 oraşe. Dintre acestea, 154 sunt pur româneşti, iar restul mixte. În 6 din cele 17 oraşe,peste 70% din locuitori sunt români.
Rep.: Sub aspect politic, din alianţa aflată la guvernare în Serbia, care ar fi de partea românilor şi a românismului?
B.S.: Este un partid pro-european care are la noi câteva ministere şi cu ei colaborăm bine, dar vreau să vă spun că noi nu facem politică, membrii noştri respectă statutul şi promovează românismul.
Rep.: Cum colaboraţi cu organizaţia pentru drepturile omului de aici, reprezentată dedomnul Negulescu?
B.S.: Ne bucurăm foarte mult că domnul Negulescu ne ajută. Noi ne-am întâlnit aici pentru a discuta o problemă privind relaţiile economice, adică realizarea unei fabrici de confecţii în Serbia la Zajecar şi să construim aici o fabrică de peleţi, pentru că aici noi stăm mai bine cu materia primă, care e mai ieftină aici. O altă problemă este parteneriatul nostru, prin care am făcut un proiect ce îl vom înainta Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, pentru dezvoltarea şi promovarea culturii şi a obiceiurilor populare ale românilor de peambele maluri ale Dunării. Sperăm că vom obţine şi o finanţare corespunzătoare.

A consemnat Romeo Crîşmaru