Epigonii liberali: De la Marius Vorvoreanu şi Pompilu Băbeanu, la... Nelu Mîţu

În ultima perioadă mă crucesc văzând toată nebunia de pe scena politică mehedinţeană. Partidul Naţional Liberal, partidul Brătienilor, forţa politică redutabilă care a dominat guvernarea locală a Mehedinţiului interbelic, partidul acesta istoric are astăzi de luptat cu valul de traseişti, dar şi cu promiscuitatea şi oportunismul unora dintre cei care bat la poarta liberală. Iar dacă mai ascultăm şi declaraţia lui Marius Bălu, totul devine şi mai ciudat! 

Unii spun cu emfază că au venit să construiască o forţă politică de dreapta puternică şi să câştige alegerile. Dar, să ne înţelegem! PNL a câştigat alegerile şi a făcut-o la braţ cu PSD, în contextul unei alianţe numite USL, o alianţă care a smuls peste 70 la sută din voturile românilor. Ce mai are de câştigat PNL? Mai mult! - Chiar şi ultimele contondenţe legate de numirea procurorului şef al DNA au arătat faptul că PNL are un cuvânt greu de spus în politica românească şi discută de la egal la egal cu PSD. Nu contest aici nevoia de consolidare a liberalilor transmisă făţiş prin ultimele achiziţii democrat liberale, dar asta nu înseamnă că PNL trebuie să absoarbă chiar tot! Repet, PNL are dreptul de a se consolida primind în linia întâi oameni puternici şi experimentaţi politic, iar acest lucru s-a văzut la transferul lui Sorin Frunzăverde, al lui Klaus Johannis, precum şi la transferul lui Mihai Stănişoară, în toate aceste cazuri, adopţiile fiind certificate şi salutate de chiar preşedintele PNL - Crin Antonescu. Dar ce s-a văzut la transferul lui Ion Mîţu, dacă nu un soi de spectacol trist şi destul de fals? Ce poate însemna oare pentru cei care au votat PNL sau pentru cei care sunt simpatizanţii dezinteresaţi de jocuri politice, ai acestui partid, să vezi cum cineva anunţă transferul a 11 primari, după care aceşti primari nu mai recunosc nimic şi când senatorul PDL Marius Bălu vine şi declară public faptul că documentele de excludere a primarilor au fost falsificate? Înseamnă circ şi spectacol de prost gust! Iar PNL nu are nevoie de aşa ceva, mai ales în Mehedinţi, unde deocamdată suferă! Oamenii care au ales PSD plus PNL nu vor agrea acum să vină cineva din afară, să intre într-unul din cele două partide şi să sară cu bocancii pe aliaţi. Nu va ţine toată această aiureală şi nu va prinde la populaţie! Intrarea lui Mîţu în PNL nu s-a făcut sub cele mai bune auspicii şi nici în condiţii de succes, s-a făcut cumva ca într-o comedie sau ca într-o piesă de teatru absurd.

Iată ce spune senatorul democrat – liberal Marius Bălu: „Am avut o discuţie în patru; eu cu Mîţum cu domnul Blaga şi cu domnul Flutur în birou, domnul Mîţu a spus că dacă nu-l pune pe el preşedinte interimar, el pleacă din partid, domnul Blaga i-a urat drum bun şi cale bătută şi asta a fost totul, după care au început manevrele specifice unor oameni fără caracter, până la urmă! Din punctul meu de vedere, această făcătură nu şi-a produs efectele, tentativa lor a eşuat lamentabil, ei s-au făcut de râs! Sigur, dacă vor insista, ne vom adresa cu certitudine parchetului pentru a lămuri această problemă, din puncul meu de vedere penală. Am studiat documentele şi putem intui aici şi o premeditare – Mîţu şi-a luat un număr de înregistrare pentru o aşa-zisă audienţă la preşedintele Blaga, gândindu-se că probabil va folosi aceasta pentru făcătura de care vorbeam. Este un fals absolut transparent şi aveam mai multe pretenţii de la el. Din punctul meu de vedere, a picat între scaune!”

Puţină istorie locală

Iniţiativa înfiinţării organizaţiei liberale de la Mehedinţi a aparţinut foarte probabil lui Costache Cârjeu. Acesta se pare că l-a adus de la Paris în 1870 pe Ilariu Isvoranu, cel ce avea să fie unul din monumentele de mai târziu al PNL Mehedinţi, un adevărat întemeietor de putere politică. De altfel, până la primul război mondial Ilariu Isvoranu a fost şeful necontestat şi cu un prestigiu unanim recunoscut al organizaţiei liberale mehedinţene. S-a aflat de două ori în fruntea oraşului Turnu Severin, ca primar, în anii 1887 – 1888 şi 1900 – 1905, iar de trei ori a fost prefect de Mehedinţi, în 1870, 1877 – 1878 şi în 1907, când liberalii au preluat puterea ca urmare a căderii conservatorilor sub tirul răscoalelor ţărăneşti. Remarcabil în activitatea ilustrului părinte al liberalismului mehedinţean este faptul că a constituit un nucleu stabil de oameni cu vederi politice liberale, nucleu ce a însemnat de fapt prima generaţie de liberali de la Mehedinţi. A urmat Petre Gârboviceanu, parlamentar în toată cariera sa politică de câteva decenii şi succesor al lui Isvoranu la cârma liberalilor mehedinţeni. Constant Georgescu este cel ce urmează la rând şi care, intelectual de condiţie, ajuns profesor universitar la Bucureşti intră în PNL în 1908 la îndemnul lui I. G. Duca. Steriu Steriade a fost un alt fruntaş liberal prestigios până în 1902, când s-a stins prematur din viaţă. Între Marea Unire şi instaurarea regimului comunist mai apar figuri ilustre precum Richard Franassovici, Marius Vorvoreanu, Pompiliu Băbeanu, Ion Gogan şi alţii. Spre exemplu în perioada interbelică liberalii mehedinţeni au avut nu mai puţin de 19 parlamentari, printre care: Tiberiu Axente, Pompiliu Băbeanu, Richard Franassovici, Petre Gârboviceanu, Gheorghe Gheaţă, Ilariu Isvoranu, Iulian Predescu, Iancu Retezeanu, Marius Vorvoreanu. De exemplu, dacă din 1990 şi până în prezent, judeţeul nu a avut decât doi prefecţi liberali (Viorel Palaşcă şi Marian Rădulescu), între 1877 şi 1937, 13 liberali au ocupat aproape consecutiv şi neîntrerupt fotoliul de prefect: Ilariu Isvoranu, Petre Perţ, G. Băicoianu, Mihai Ghelmegeanu, Ioan Igiroşianu, G.N. Gărdăreanu, Constantin Delescu, St. Frumuşianu, Dr. Pănescu, Marius Vorvoreanu, Pompiliu Băbeanu, Iulian Predescu, Basile B. Ştefănescu.

P.S. - Să ne înţelegem! Nu am nimic cu nimeni! dar parcă totuşi puţin respect se impune pentru un partid istoric aşa cum este PNL! Doar atât! Restul sunt jocuri politice, negocieri, etc. Adică apanajul oamenilor politici!