Sindromul BAC-ului toxic

Sindromul BAC-ului toxic

Până acum câţiva ani, bacalaureatul ajunsese o poezie romanţioasă între profesorul indulgent şi elevul flămând după media maximă, care să îi asigure intrarea sigură la concursul stupid, pe bază de dosare, de la unele facultăţi româneşti. Fireşte că, dacă absolventul de liceu vânase note mari la specialităţile preferate, trebuia să întregească dosarul de admitele cu un BAC de 10. O tempora, o mores!

Celebra apostrofă a lui Cicero revine în ac­tualitatea obiceiurilor examenului de maturitate, în­cetăţenite până acum un an pe plaiurile mioritice, pe de o parte din vina dascălilor, avizi după rezultate fabuloase la procentul de promovabilitate, şi pe de altă parte, din vina unora din părinţii copiilor, care erau în stare de orice şpagă, numai ca odrasla lor să termine BAC-ul cu medie mare. Mai erau şi obiceiurile proaste ale tinerilor liceeni, ancoraţi în avalanşa de noutăţi din domeniul modei vestimen­tare sau a limuzinelor cum­părate tot de grijuliii, dar naivii lor părinţi. Ce mai conta dacă proful sau profa îi rugau să se pregătească pentru examenele de la BAC?! Ce mai conta dacă examenele de la BAC trebuiau să fie oglinda cunoştinţelor acu­mu­late în timpul celor patru ani de liceu?! Pentru acei puşti sau adolescenţi, anii de liceu însem­naseră chefurile lor banale, orgiile nocturne, caii putere călăriţi, uneori până la sfidarea morţii, şi hainele de firmă etalate prin pauze. Să nu uităm, de exemplu, că dispariţia obli­gativităţii uniformelor a adus în societate şi în sălile de clasă, mai cu seamă, o situaţie degradantă şi discriminatorie. Abia acum se vedeau care elevi sunt mai săraci şi care au părinţii mai cu bani. Pe vremuri şi copiii bo­gaţilor, la fel ca şi cei ai să­racilor, purtau aceeaşi uni­formă, care le asigura intrarea la ore. Acum moda din sălile de clasă face furori, la fel ca şi nurii stăpâniţi cu greu de blu­ziţe tot mai strâmte şi mai de­coltate, asta ca să nu mai vorbim de fustiţele sau pan­talonii mulaţi din ce în ce mai ostentativ. Frivolitatea, excesele de orgoliu şi prostul gust au luat locul atmosferei normale şi unitare a vechilor clase cu băieţi şi fete frumos aranjaţi şi îmbrăcaţi în uniforme decente. Îmi spuneau, de exemplu, profesori mai tineri, care poate că veniseră de puţin timp de pe băncile facultăţii, că le e tot mai greu să se con­centreze într-o clasă în care primele impresii pas­telate erau cele oferite de nurii liceencelor şi de picioarele acestora,din ce în ce mai dezgolite. Alteori, „do­tările“ de acest gen, greu de tre­cut cu ve­derea şi de ignorat, erau acom­paniate de mişcări las­cive şi ostentative, în drumul către tablă, unde bietul profesor o invita pe zglobia sa elevă să arate secretele acumulării mate­riei, nu pe cele ale unui limbaj agresiv al trupului. Să nu uităm nici de telefoanele mobile, din ce în ce mai performante şi mai scumpe, pe care părinţii le cum­părau copiilor, pentru ca aceştia să se filmeze între ei şi mai apoi să posteze filmuleţele pe youtube, spre isterizarea presei. Aceşti copii preocupaţi de orice altceva, în afară de învăţătură, sunt copiii care acum, când nu au mai putut copia la BAC, au fost daţi afară din examen sau care au spus că subiectele au fost peste măsură de compli­cate. Cu ani în urmă, asistam la o concepţie umilitoare, potrivit că­reia un părinte, un prieten de-al meu, îmi povestea cum a dat el ceva bănuţi, pentru ca pu­pila lui să ia note mari la BAC, deoarece era musai să aibă baza de intrare la „facultă”. Mai târziu, studentei cu pricina, tăticuţul cel naiv îi plătea res­tan­ţele, îi încuraja lipsa de preo­cupare şi îi spunea că trebuie doar să îşi ia diploma, că de restul se va ocupa el. Cam acesta e sindromul BAC-ului to­xic, pe care reforma în învă­ţă­mânt a vrut să îl şteargă, odată cu su­pravegherea video a exa­me­nelor şi cu combaterea frau­delor. Acum vom vedea clasa­men­tele de promovabilitate, lista copiilor admişi pe meritul lor, con­cursurile de dosare pen­tru fa­cultăţi, private de medii de 10 cumpărate sau copiate şi vom mai vedea şi multe alte aspecte ale unui învăţământ mai curat şi mai sănătos pentru for­marea personalităţii licee­nilor. La care, poate, se vor adă­u­ga şi unifor­mele şi excluderea năravurilor legate de droguri, maşini scumpe şi chefuri în timpul chiulului de la ore!