EPIGONII LIBERALI

Epigonii

Cu mulţi ani în urmă prefectul liberal Viorel Palaşcă avea strălucita idee de a contribui la editarea unui volum despre istoria liberalilor din judeţul Mehedinţi. Citită pe îndelete, lucrarea, de altfel bine documentată, scotea la lumină faptul că acest judeţ a fost condus, cel mai mult şi cel mai bine, de liberali. Ce s-a ales de memoria acelor iluştrii politicieni şi ce fac epigonii de azi.

Astăzi Viorel Palaşcă este deputat PNL de Mehedinţi. A candidat pentru şefia PNL Mehedinţi, dar nu a putut înfrânge caracatiţa intereselor transpartinice ţesută de cel care, spre nefericirea înaintaşilor, a dus PNL-ul în anonimat.  „Ilustrul” Liviu Mazilu, alias Boască, omul care s-a făcut remarcat mai repede prin barurile de noapte al Severinului decât prin viaţa politică tumultuoasă a ultimilor ani, a rămas preşedinte, pe mâna prietenilor săi de la PSD, prieteni care imediat ce au găsit prilejul campaniei electorale, l-au folosit. Celebrul Boască a ajuns să urce îngrijorător de mult PSD-ul în ecuaţia rezultatelor de la ultimele confruntări electorale şi a mai reuşit să prindă, pentru el, câteva posturi temporare prin administraţia locală, o biată felie de putere, efemeră şi întunecată. Poate dacă la confruntarea din Conferinţa Judeţeană, Viorel Palaşcă ar fi devenit preşedinte de filială, alta era soarta liberalilor mehedinţeni. Spuneam de Viorel Palaşcă şi de perioada aceea în care a avut strălucita idee de a sprijini apariţia lucrării desptre istoria liberalilor mehedinţeni, lucrare documentată cu mare rigurozitate de genialul profesor doctor Tudor Răţoi. Nu se ştie dacă actualul deputat s-a gândit vreo clipă la ceea ce va urma, la prăbuşirea catastrofală a PNL, la ieşirea din scenă a lui Ioan Alexandru Morţun şi la ascensiunea lui Boască, cel care prin acei ani era un bun organizator şi un activist politic de clasă, desigur, atunci când era treaz. Era prin 1997, poate 1998, iar Morţun îşi exercita primul său mandat de senator, sub însemnele Convenţiei Democrate. O tempora, o mores! C4e a mai rămas din strălucirea de altă dată a liberalilor? Ce ar spune cei care, în perioada interbelică scriau pagini de istorie, sub flamura PNL? Cum ar decurge oare o ipotetică întâlnire între Marius Vorvoreanu şi un trio liberal de mare actualitate: Mazilu, Vâlcu, Săceanu? Nu putem şti! Putem doar să recunoaştem că liberalii mehedinţeni sunt acum doar nişte bieţi epigoni, nişte umbre firave ale celor care făceau legea în judeţ, între cele două războaie mondiale. Ce ar putea scrie, peste ani şi ani, poate 100, poate 200 de ani, istoricii, despre epigonii liberali ai perioadei 2007 – 2010? Mai nimic, decât cel mult o comedie! Dacă peste 100 de ani, un alt prefect, citind despre iniţiativa lui Palaşcă, va dori să publice o istorie a liberalilor mehedinţeni, va trebui să vorbească despre oameni precum Romică Vâlcu, Liviu Mazilu, Daniela Ghimeş, iar lista nu vrem să o mai continuăm, pentru că nu merită, dacă va vrea să aibă o asemenea iniţiativă, va trebui să se abţină pentru a nu ridiculiza şi mai profund imaginea unui partid istoric. Bietul Brătianu, bieţii epigoni!!!