duminică, aprilie 21, 2013

Amintiri cu Nelu Mîţu




Căutam ceva pe internet zilele trecute şi am găsit întâmplător un fragment de articol, rămas probabil din vreo postare operată acum mulţi ani. Era doar o fărâmă de text, dar am fost atât de curios să văd continuarea încât am făcut tot posibilul să recuperez cât mai mult din el. Nu ştiu dacă am reuşit să recuperez totul, dar cel puţin m-am dumirit. Textul a fost scris undeva imediat după anul 2004, în orice caz în perioada în care Ion Mîţu era consilier judeţean şi se lupta cu duşmanul numit PSD, într-un stil inconfundabil. Perioada este teribilă, romantică aş spune, are un parfum special, pentru că la acea vreme Nelu Mîţu ratase spectaculos postul de prefect şi mare viitor nu prea avea, după ce ratase şi pe cel de vicepreşedinte al CJ Mehedinţi, pe mâna Alianţei D.A. Pentru cei care nu îşi mai aduc aminte, la acea vreme Alianţa D.A. (PNL – PD) câştigase un număr de posturi de consilieri judeţeni care le da posibilitatea să spere la un post de vicepreşedinte. Pe atunci şi preşedintele CJ era ales tot de consilierii judeţeni, încă nu apăruse legea potrivit căreia acesta să fie ales prin vot popular. Iar combinaţiile erau în toi. PRM, în frunte cu regretatul Iancu Holtea avea doar patru consilieri judeţeni, dar cu aceştia juca un formidabil rol de arbitru. Domnului Holtea i s-au propus două variante atunci: 1 – vicepreşedinte, în alianţă cu PSD-ul condus la acea vreme de Eugen Nicolicea; 2 – preşedinte, în alianţă cu PD şi PNL, avându-i ca vicepreşedinţi pe Ion Mîţu (PD) şi Alexandru Morţun (PNL). Nu a fost să fie, pentru că geniul negociator al lui Eugen Nicolicea şi sprijinul lui Adrian Duicu au păstrat PSD la putere în CJ Mehedinţi. Dar nu mai contează! Ce a fost, a fost! Am vrut doar să vă reintroduc în atmosfera vremurilor în care a fost redactat materialul găsit de mine în vasta lume virtuală. Între timp, Nelu Mîţu s-a schimbat, a devenit ceva mai pretenţios, mai important şi mai greu de abordat. Nu mai e Nelu cel de altă dată! Nu se mai trage el acum de şireturi cu presa! Doar e patron de presă, stăpânul informaţiei şi al jucăriei numite RTS, una ce-i drept cam stricată şi ponosită. În anii care au trecut de atunci a fost şi prefect, chiar unul jucător! Dar, repet, nu mai contează!

Iată capodopera, despre care cred că totuşi a apărut într-un ziar local, dar nu mai reţin exact unde şi cum. Şi ştiţi care e treaba? Istorisirea de mai jos s-ar putea să explice multe dintre acţiunile lui Nelu, care s-au petrecut din 2004 şi până azi:



Părăsit de norocelul păzitor,

CONSILIERUL NELU MÎŢU AGRESAT DE ADMIRATORI FANATICI



Cândva era regele manelelor pe Terasa MARINARUL şi decibelii melodiilor ce făceau furori la acea vreme prin duritatea limbajului neobişnuit publicului, folosit de interpreţi precum Marijuana sau LA FAMILIA speria pensionarii de la blocurile vecine. A făcut afaceri de tot soiul, a intrat frontal în politică şi pe bună dreptate a devenit o pată de culoare pentru partidul său de suflet, PD – ul. A urcat în ierarhia filialei locale rapid şi la un moment dat numele i-a fost chiar vehiculat pentru postul de prefect, subprefect, vicepreşedinte de Consiliu Judeţean sau director la Agenţia de Protecţia Mediului. Cel mai aproape a fost de postul de vicepreşedinte al CJ şi dacă Iancu Holtea accepta provocarea de a fi preşedinte al înaltului for judeţean, el şi cu liberalul Alexandru Morţun trebuiau să devină vici. Nu a fost să fie, dar simpaticul Nelu Mîţu, căci despre el este vorba, a devenit popular imediat ce a ajuns consilier judeţean. Nu este şedinţă în care vocea lui să nu fie auzită şi a devenit de notorietate stoicismul cu care l-a combătut fără încetare pe preşedintele Constantin Sârbulescu. Nelu Mîţu este şi cel care a avut marele curaj de a dărui o ţinută militară de pe vremea armatei RSR deputatului Eugen Nicolicea, după ce în prealabil a fost numit de deputatul social democrat DJ PANTERA. Nelu Mîţu rămâne comportamentul său şmecheresc şi colorat, un politician local unic în felul său, dar unul care în ciuda marilor servicii aduse partidului şi a devotamentului cu care îl slujeşte, nu a primit mai nimic în afară de un post de consilier. Totuşi, zilele trecute, Nelu a primit altceva mai contondent, de la, se pare, vreun „admirator” politic: o sticlă în cap, în timp ce ieşea dintr-un local. Nu se ştie cine l-a altoit şi nici ce ar fi putut avea de împărţit cu el. Dacă Alianţa cu PNL nu s-ar fi ţăndărit între timp, s-ar fi putut crede că agresiunea s-a putut consuma la capătul vreunei beţii cu Mazilu, însă acum e sigur că o asemenea sindrofie nu corespunde liniei politice liberale. De asemenea, Mîţu nu este nici vreun mare consumator fruntaş, deci este exclus să fi fost matol şi să fi intrat din greşeală cu tărtăcuţa pe traiectoria vreunei sticle aruncate ca pedeapsă că se golise prea rapid. Mai există două variante: Ori cineva l-a confundat, ori altcineva s-a prefăcut a-l confunda. Cert e că derbedeul care l-a pocnit a atentat prea dur la perla PD Mehedinţi. 

Cu ceva timp în urmă, după o întâlnire cu Liviu Mazilu pe terasa NO NAME, Nelu Mîţu a pierdut portofelul burduşit discret cu o foaie de 500 de euroi. Norocul a venit de la Norocel Ciorăscu, care l-a reperat la timp şi i l-a înapoiat politicos. Acum nu se poate şti dacă atentatorul nu a vrut să îl facă pe Nelu să-şi piardă de această dată capul, obiect pe care sigur Norocelul nu ar mai fi putut să îl găsească şi să i-l înapoieze. Alţii spun că bietul Nelu ar fi fost o victimă aleatorie, deoarece sticla bine plasată îl viza pe minerul sindical Rafael Norocel Pesedel Cartel cu LICHIDITĂŢI la el. mai ales că norocelul nostru umblă mereu la el cu un diplomat ce ar fi doldora de bani. Oricum, lăsând gluma la o parte este regretabil ce a păţit Mîţu şi îi dorim să revină cât mai repede viu şi nevătămat pe scena politică, pentru că democraţii au nevoie de el”.