În dialog cu Procurorul general al României

Procurorul general al României vorbeşte cu sinceritate despre deficienţele din justiţia românească

Procurorii acuză, instanţele tărăgănează

Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a participat astăzi la prezentarea raportului de activitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi. Prezentă pentru prima dată în judeţ, Kovesi, a apreciat activitatea depusă în 2009 de procurorii mehedinţeni. Cu o schemă de personal cu aproape 50% mai mică decât cea din organigramă, ei au muncit dublu, pentru a soluţiona toate dosarele.

Procurorul general al României a vorbit deschis despre problemele cu care se confruntă Ministerul Public, despre lentoarea cu care se rezolvă anumite dosare de mare corupţie, datorită lacunelor legislative, dar şi despre gradul de încredere scăzut pe care românii îl au în justiţie. Probleme sensibile expuse de un om sensibil şi uluitor de transparent. Laura Codruţa Kovesi îşi numeşte subalternii colegi, îi apără pe procurorii mai puţin transparenţi şi are încrederea că monitorizarea pe justiţie a UE va fi ridicată. Vă prezentăm câteva pasaje din ceea ce a spus doamna procuror general la Severin. „80% din activitatea Ministerului Public este realizată de Parchetele de pe lângă Curţile de Apel, Judecătorii şi Tribunale, de aceea trebuie să dăm o atenţie mai mare procurorilor care lucrează aici. Am ales judeţul Mehedinţi deoarece a fost o oportunitate de a cunoaşte personalul de la nivel de execuţie şi de vedea secţiile parchetelor de aici, pentru a vedea realitatea de aici. Apreciez ca pozitivă activitatea de la Mehedinţi, chiar dacă orice raport de activitatea are şi părţi pozitive şi părţi negative. Marea vulnerabilitate a unităţilor de Parchet din acest judeţ este lipsa procurorilor şi fluctuaţia mare de personal. Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin care a avut în acest an de soluţionat 9100 de dosare, a lucrat aproape întreg anul cu un număr de 6 procurori, deşi potrivit schemei de personal ar fi trebuit să fie 12 procurori, adică peste 1000 de dosare pentru fiecare procuror. Aşa se face că sunt dosare cu o vechime de peste un an care încă nu au fost soluţionate”, spune Laura Codruţa Kovesi.

Cauze mai multe, procurori mai puţini

„Deficitul de magistrastraţi este constant în ultimii 4 ani. Avem peste 500 de posturi vacante în sistem. În România procurorul general nu are  atribuţii de a angaja, de a evalua, de a transfera şi de a sancţiona propriul personal. Toate aceste atribuţii aparţin Consiliului Superior al Magistraturii. Oricare din absolvenţii de drept care vor să intre în sistem, să devină procurori, pot face acest lucru prin procedurile derulate de Consiliul Superior al Magistraturii. Sunt două modalităţi: pentru cei care sunt absolvenţi de drept şi se prezintă la examenul organizat prin Institutul Naţional al Magistraturii sau pentru cei care au 5 ani vechime în funcţii juridice se pot prezenta la un concurs organizat prin INM. Totuşi, cele două modalităţi de recrutare a personalului nu au fost de succes în ultimii ani, deoarece numărul celor care se angajau anual era egal cu numărul celor care plecau din sistem. Volumul de activitate al ministerului public, raportat la anul 1989 a crescut de 6 ori, iar raportat la anul 2004 s-a dublat. În prezent am înregistrat la nivelul anului 2009 un număr de 1.350.000 de dosare penale, care trebuie soluţionate de 2000 de procurori. Cu alte cuvinet, în ultimii ani volumul de cauze s-a dublat dar numărul de procurori a rămas acelaşi. La preluarea mandatului meu am considerat că este important să aflu cum se situează Ministerul Public din punct de vedere al încrederii cetăţenilor în ceea ce fac procurorii. Am făcut o cercetare socielogică şi am constatat că mare parte dintre justiţiabili nu fac diferenţa între activitatea procurorilor şi a judecătorilor, ceea ce nu e de condamnat pentru că nici activitatea noastră, prin specificul ei, nu este extrem de transparentă”.

10% procurori nepregătiţi sau corupţi

„Eu am încredere mare în ceea ce fac procurorii şi vreau să spun că avem procurori buni şi foarte buni, dar pe de altă parte există şi un procent, estimat de mine la 10%, al unor colegi ce nu au ce căuta în sistem, care nu sunt pregătiţi din punct de vedere profesional, nu respectă normele de conduită, nu respectă legea sau chiar au fost cazuri în care unii colegi au încălcat legea şi au comis fapte de natură penală. Foarte important pentru sistemul nostru ar fi dacă funcţia de eliminare din sistem a celor care nu au ce căuta în acest sistem, ar funcţiona mai bine din partea CSM. Dacă există un procuror care a luat mită sau un altul care a încălcat codul deontologic, există tendinţa de a generaliza, iar aceste aspecte negative se răsfrâng asupra întregului colectiv de procurori. Cea mai mare nemulţumire a justiţiabililor este însă durata de soluţionare a unui dosar. De aceea noi trebuie să lucrăm mai atent aici. Obişnuiesc să ţin audienţe cu justiţiabilii şi am constatat că de cele mai multe ori oamenii nu cunosc foarte bine ce poate şi ce nu poate face procurorul general. dacă un procuror a greşit, de exemplu, el nu poate fi sancţionat de către Procurorul general”.

Trebuie ca şi alţii să facă progrese!

„Din punct de vedere al Ministerului Public noi am avut de rezolvat câteva chestiuni legate de mica corupţie şi marea corupţie, rezultate şi eficienţă în rezolvarea acestor tip de infracţiuni, am avut câteva aspecte legate de unificarea practicii judiciare, iar din aceste puncte de vedere pot spune că noi am realizat progrese în fiecare an. Aşadar, ca monitorizarea pe justiţie, din partea UE să fie ridicată trebuie ca toate instituţiile implicate în actul de justiţie să obţină aceleaşi rezultate şi să facă aceleaşi progrese. Monitorizarea va fi ridicată atunci când şi alte instituţii precum CSM, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor înregistra progrese şi vor îndeplini priorităţile trasate de UE. Există dosare pe care Ministerul Public le-a soluţionat şi care sunt deja în faţa instanţei de judecată în care au fost implicaţi miniştri, foşti miniştri, deputaţi senatori, pentru fapte de corupţie, chiar şi pentru fapte de crimă organizată, dosare care nu au fost soluţionate încă de instanţa de judecată, deşi sesizarea acestei instanţe s-a făcut de peste 3 ani de zile. După ce dosarul pleacă de la procuror, noi nu mai avem nicio putere. La judecarea unor cauze intervin şi probleme legislative, precum excepţiile. Dacă într-un dosar se invocă o excepţie de neconstituţionalitate, atunci judecătorii trebuie să suspende procesul şi este sesizată Curtea Constituţională. Sunt cam 3000 de excepţii care trebuie soluţionate. O excepţie de acest fel poate dura ca judecare până la 6 luni”.

În SUA procurorul se bucură de încredere

„Noi am făcut o propunere de modificare a legii, în sensul că atunci când este invocată o asemenea excepţie cauza să nu mai fie suspendată. În noul cod de procedură penală se va rezolva aceste neconcordanţe. datorită noului cod de procedură penală există dosare grele care ar putea fi închise prin prescrierea pedepselor. Dăm o atenţie deosebită dosarelor mai vechi, în care prescripţia poate fi întreruptă. Se fac foarte multe reclamaţii nejustificate şi atunci ne-am gândit să introducem un principiu al oportunităţii. Spre exemplu în SUA, procurorii federeali se bucură de o încredere foarte mare din partea populaţiei, iar motivul care mi s-a explicat a fost următorul: Ei nu deschid o investigaţie dacă nu sunt aproape siguri că aceasta merită efortul cheltuirii banului public, iar la sfârşitul investigaţiei, persoana sau persoanele cercetate vor fi trimise în faţa instanţei de judecată. La noi acest lucru se va rezolva prin aplicarea principiului oportunităţii, dar asta după ce se vor stabili clar coordonatele aplicării acestui principiu”.

Mehedinţi, pepinieră de procurori

„La Mehedinţi, problemele ridicate au fost legate de lipsa cadrelor şi a fluctuaţiei de personal. Mehedinţiul este o pepinieră de cadre pentru Craiova. Foarte mulţi colegi pleacă acolo pentru că există oportunităţi de promovare pe lângă Curtea de Apel. Mai este problema contrabandei şi a criminalităţii ridicate, iar procurorii simt nevoia de a se pregăti mai bine pe aceste domenii”.

Presa este partener, nu duşman!

„Consideră că presa trebuie să fie un partener şi nu un duşman al procurorilor, pentru că sunt situaţii în care presa ne furnizează informaţii extrem de importante, pe baza cărora noi am deschis şi dosare penale. Noi trebuie să dăm comunicate de presă mai des, trebuie să informăm publicul, în mod corect, în mod egal pe toată lumea. Rugămintea mea către jurnaliştii din acest judeţ este să înţeleagă că procurorii nu sunt formaţi pentru comunicarea cu publicul. Se fac ceva cursuri de formare pentru purtătorii de cuvânt, dar aş lua exemplul de aici de la Mehedinţi. Purtătorul de cuvânt este un procuror care face urmărire penală proprie şi este dificil să treacă dintr-o dată de la această dorinţă de a lucra ermetic pentru a avea reuşită în activitate la o transparenţă foarte mare”.

Material publicat în "Informaţia de Severin"