PSD, RĂZBOI TOTAL

Ecuaţia puterii

Matematic şi abstract vorbind, PSD e acum o ecuaţie politiccă cu trei variabile, mai multe necunoscute, dar cu o singură soluţie. Se dă o bătălie pentru putere, nu între cei înscrişi în cursă, ci între taberele din PSD. Se bat Iliescu, Năstase, Vangelie şi o parte din baronii locali, bine reprezentaţi de marian Oprişan. Să fie oare ceva asemănător cu fotbalul, unde Naşul Mircea Sandu, bolnav şi plictisit, a fost reales pentru că „era cel mai bun”? Până la urmă e vorba tot de un Mircea...

Mare tămbălău prin PSD în ultima perioadă, de când Mircea Geoană a pierdut alegerile şi a explicat şi de ce le-a pierdut prin gura lui „Mihaela, dragostea mea”. Flacăra Violet pârjoleşte minţile pesediştilor şi îi îndeamnă să se caţere la putere. Trei social democraţi importanţi şi-au anunţat candidatura: Miron Mitrea, Cristian Diaconescu şi Mircea Geoană. Adrian Năstase mai aşteaptă şi se mai gândeşte! Lupta pentru putere e absolut justificată în orice partid din lume şi în orice societate a competiţiei. Ce pare oarecum anormală este poziţionarea în funcţie de tătuci. Fiecare competitor are un tătuc, unii pe Nea nelu Iliescu, alţii pe Vanghelie, iar alţii pe cei din galeria nemuritoare a baronilor locali. Cine sunt cei care votează, însă, viitorul preşedinte? Sunt delegaţii veniţi din toate organizaţiile judeţene, iar la momentul la care vor fi deja în sală cu biletele de vot în mânuţe, aceştia ştiu cu siguranţă că trebuie să voteze cum spusu-le-a şeful judeţean. Deci, în concluzie, indirect, votează şefii de organizaţii judeţene. Care şefi au fel de fel de vise, de interese, de probleme şi de nemulţumiri! Şeful de la Mehedinţi, spre exemplu, vrea să fie vice şi va alege pe cel care i-a promis asta. Până acum doar Geoană i-a promis! Dar noi nu putem rezolva ecuaţia, până nu vedem dacă îi mai promit şi alţii. La rândul lor, competitorii promit fel de fel de lucruri acum membrilor de partid şi fac întâlniri peste tot pe unde pot. Geoană promite posturi de vicepreşedinţi liderilor judeţeni, dar cum lideri judeţeni sunt vreo 42, e cam greu de crezut că sunt atâtea locuri de vici. Diaconescu promite o politică social democrată europeană, dar ştaiful său de ministru de externe nu e la fel de pliabil şi populist ca a celuilalt diplamat, Mircea Geoană. Miron Mitrea promite că va conduce partidul spre victorie cu mână sindicalistă şi aspră de proletar. În dezbatere mai apare şi Adrian Năstase, care nu promite nimic, decât se laudă cu faptul că pe vremea sa PSD a cunoscut laurii victoriei. Este adevărat, dar vremea aceea a trecut, iar românii, mai ales cei înscrişi în PSD, precum şi cei fugiţi din PSD nu au uitat cum a înflorit în acea vreme baroniada locală. Ion Iliescu tace înţelept şi nu spune mai nimic, decât că s-a săturat de „prostănaci” şi că l-ar vrea pe puiul său de bolşevic, Adrian Năstase. Doar Vanghelie zbiară de mama focului că şi el are un cuvânt de spus prin PSD şi ar fi dispus să scimbe barca dinspre Geoană spre Diaconescu, însă cu condiţia conservării nemuritorului Hrebenciuc. Complicată ecuaţie a puterii!