Alături de Moldova

Alături de Moldova

Ţara vecină şi soră, Republica Moldova, se confruntă duminică, 28 noiembrie 2010, cu alegeri parlamentare anticipate, după ce absolut toate încercările de alegere a unui preşedinte au eşuat. Ce semnificaţie au aceste alegeri pentru noi românii? Una majoră, dacă ne gândim doar la faptul că ar putea fi pasul al doilea, decisiv, către democraţie, civilizaţie europeană şi desfiinţarea comunismului.

Pentru România, alegerile de duminică sunt, de asemenea, ocazia istorică de a vedea şterse, o dată pentru totdeauna, graniţele, iar asta nu în adevăratul sens al cuvântului, ci prin imediata aderare a Republicii Molova la Uniunea Europeană. De altfel, nu ar fi nedrept, istoric vorbind, dar şi sufleteşte, să nu mai existe graniţe între România şi ţări membre ale UE, precum Bulgaria, Ungaria şi în viitor Serbia, şi să persiste graniţe între România şi sora geamănă de dincolo de Prut?. Iată, deci, cât de importante pot fi pentru noi aceste alegeri parlamentare, pe care, cu siguranţă, trebuie să le trăim şi să le simţim ca şi cum ar fi ale noastre. Spre diferenţă de România, în Republica Moldova, Constituţia prevede alegearea preşedintelui de către Parlament, fiind necesară ori crearea unei coaliţii solide ori desemnarea, prin vot, a unei majorităţi confortabile. Moldovenii nu îşi pot alege direct preşedintele şi nici nu au vrut acest lucru, deoarece este suficient să ne amintim de eşecul lamentabil al referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010, când procentul insuficient de participanţi la vot nu a putut duce la validarea referendumului. Prin acel referendum s-a încercat o modificare a Constituţiei, astfel încât preşedintele să poată fi ales direct de către popor şi nu în Parlament.  Evoluţia situaţiei de criză politică din Moldova este una dramatică. După alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 şi alegerile anticipate din 29 iulie 2009, Parlamentul urma să aleagă în funcţie Preşedintele Republicii Moldova, însă în anul 2009 au eşuat toate cele patru 4 tentative de alegere a şefului statului pe cale parlamentară. În perioada ce a urmat (decembrie 2009 — iulie 2010) au fost întreprinse diverse tentative de soluţionare a situaţiei, inclusiv implicarea structurilor internaţionale pentru mediere în conflict (Consiliul Europei, Comisia de la Veneţia, UE). Ca urmare a eşuării încercărilor de alegere în Parlament a Preşedintelui Republicii Moldova şi după adresarea oficială a Preşedintelui în exerciţiu al ţării, la 21 septembrie 2010, Curtea Constituţională a emis Avizul privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, iar la 28 septembrie, preşedintele interimar al Republica Moldova a semnat decretul privind dizolvarea Parlamentului şi a stabilit data de 28 noiembrie 2010 pentru desfăşurarea alegerilor anticipate. O istorie tristă şi plină de neprevăzut pentru vecinii noştri de dincolo de Prut, care duminică pot vota atât pentru eliminarea definitivă a comunismului bolşevic, dar şi pentru a fi cu un pas în Uniunea Europeană. În toată această perioadă, trebuie spus şi chiar trebuie subliniat că România a fost alături de Moldova, iar sprijinul nemijlocit venit de la sora membră a UE s-a centrat pe implementarea unor proiecte transfrontaliere şi de preaderare, unele dintre acestea fiind asumate de România chiar şi în cazuri în care colaborarea ar fi trebuit să fie trilaterală (România – Moldova – Ucraina), dar a devenit bilaterală, datorită unui misterios dezinteres al Ucrainei. România a fost, aşadar, şi rămâne, singurul sprijin de nădejde al Moldovei, în demersurile acesteia de a intra în marea familie europeană, iar scrutinul de duminică este pentru România la fel de crucial ca şi pentru sora de peste Prut, Moldova.