semne bune

Nu va fi în zadar

„În pofida condiţiilor economice nefavorabile, am atins, per total, ţinta de deficit bugetar stabilită pentru jumătatea acestui an, în principal datorită controlului strict al cheltuielilor şi reducerii personalului cu circa 27.000. Eforturile noastre de ajustare fiscală din restul anului 2010 vor fi susţinute de pachetul de ajustări adoptat recent (reprezentând 4,6% din PIB pe baze anuale)”.

Aşa se arată în scrisoarea suplimentară de intenţie la acordul stand-by semnat de România cu FMI. Guvernul Boc s-a angajat în negocierile cu FMI să concedieze 74.000 de bugetari până la finele acestui an, după ce a disponibilizat deja 27.000 de salariaţi şi să renunţe la minim 15.000 de angajaţi din sectorul public în 2011. În aceste condiţii, este foarte clar, în ciuda tuturor cârcotaşilor şi a filosofilor opoziţiei, că suntem pe drumul cel bun. Am afirmat mereu că România a ajuns într-un impas dramatic şi la un deficit bugetar criminal, nu datorită PD-L şi a Guvernului Boc, cu toate că nici miniştri actuali şi nici chiar primulministru nu sunt perfecţi, aşa cum nimeni pe lumea asta nu poate pretinde că e perfect. De asemenea, ideea centrală în care, eu personal, am crezut dintotdeauna, încă de la primele ieşiri ale preşedintelui Băsescu, când anunţa perspective sumbre pentru bugetari şi pensionari, a fost aceea că actuala putere s-a aflat într-un impas istoric, într-un moment nefericit al istoriei şi la timona unei ţări din care predecesorii au muşcat fără milă. Boc şi Băsescu au ajuns să gestioneze un haos economic creat de toţi cei care, într-un fel sau altul, au împărţit cu iresponsabilitate şi chiar senilitate pomeni bugetare, de cei care au stors şi ultimul bănuţ din rezervele statului pentru a-l arunca la clientela politică sau pentru a cumpăra voturi. Zeci de mii de ajutoare sociale date anapoda la şmecheri care veneau să le ridice cu „merţanul”, pensii date înainte de vreme şi indirect proporţionale cu stagiul de cotizare, angajări cu duiumulla stat şi măriri nejustificate de pensii, toate acestea au paralizat bugetul. Până la precedenta venire în România a FMI, când ni s-au arătat nenororcirile şi prăpastia pe marginea căreia stăteam, nu a catadicsit nimeni să oprească dezmăţul. Ce s-a întâmplat după ce actualul Guvern l-a oprit? Populaţia i-a întors spatele, PD-L a scăzut în sondaje, oamenii lui Băsescu şi chiar Băsescu însuşi au ajuns subiecte de demonizare media pe trusturile mogulilor, iar bunul simţ românesc s-a risipit în doi timpi şi trei mişcări. Nimeni din media centrală, din capetele luminate ale opoziţiei sau din societatea civilă nu a venit să întindă o mână eforturilor supraomeneşti ale unui Guvern obligat să fie impopular pentru a salva România. Peste tot, aceşti oameni, nimeriţi într-o epocă istorică nefastă, au fost umiliţi, batjocoriţi, terfeliţi şi ironizaţi. Liderii opoziţiei au cerut încontinuu demisia guvernului, suspendarea preşedintelui, alegeri anticipate şi tot soiul de fantezii de acest fel, fără ca măcar o clipă, oameni precum Ponta, Antonescu, Vosganian sau chiar Geoană şi de ce nu personaje obositoare şi retrograde de teapa lui Dan Voiculescu, să vină cu o soluţie, să întindă o mână şi să uite orgoliile pentru binele unei ţări. iată că Guvernul cel hulit şi doborât în sondaje taie în carne vie, pentru ca primele semne de redresare să se facă simţite. În aceste condiţii, ar fi corect, normal şi moral, să ne trezim cu lăcustele de la PSD, în 2012, la putere, peste o Românie revenită la normal? Ar fi poate cea mai mare prostie pe care acest popor greu încercat ar putea să o comită!