Aventura în justiţie a ex-primarului Orşovei, Constantin Adrian Brăgaru, a continuat ieri cu un nou episod din meciul incompatibilităţii. Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mehedinţi a acordat un nou termen în dosarul 50/101/2012, pentru data de 28 martie 2012, în urma unei cereri de intervenţie depuse în instanţă de consilierul juridic al municipalităţii orşovene, Ovidiu Trăilescu.
Evoluţia procesului a căpătat însă conotaţii de-a dreptul isterice, după ce Brăgaru a mai depus pe rolul Tribunalului Mehedinţi încă o cerere de anulare a Ordinului nr. 1/2012, în speranţa că avocaţii săi vor cere conexarea celor două dosare, într-un dosar cu totul şi cu totul nou, în care fostul primar poate avea năstruşnica idee de a cere din nou suspendarea efectelor ordinului până la judecarea pe fond a noului dosar. Mai exact, pe data de 6 martie 2012, la Tribunalul Mehedinţi a apărut un nou dosar, nr. 2269/101/2012, având ca prim termen data de 10 aprilie 2012. Mult mai interesant este faptul că în disperare de cauză, Constantin Brăgaru a înregistrat pe rolul instanţei un dosar cu o cauză similară celei din dosarul 50/101/2012, chiar dacă un astfel de dosar poate să fie respins încă de la primul termen, doar pentru simplul fapt că mai există un altul similar pe rolul aceleiaşi instanţe. Pentru disperarea lui Brăgaru, aproape totul trebuie încercat, chiar şi astfel de subtilităţi avocăţeşti, menite să tulbure instanţele. Întrebarea firească ar fi aceea că, dacă Brăgaru cere din nou acelaşi lucru, de ce i se mai aprobă? E simplu: în momentul în care justiţiabilul depune un dosar, acesta se înregistrează şi i se dă un termen, ceea ce s-a şi făcut în dosarul 2269. La primul termen, este suficient ca pârâtul să vină şi să încunonştinţeze instanţa că mai există un dosar cu aceeaşi cauză, pentru ca instanţa să îl respingă. Pentru a fi cacealmaua şi mai profundă, totuşi cine l-a învăţat pe Brăgaru să se joace de-a v-aţi ascunselea cu Tribunalul, nu l-a învăţat tocmai prost, pentru că în noua speţă se cere, pe lângă anularea actului administrativ şi suspendarea efectelor ordinului până la pronunţarea unei decizii definitive şi irevocabile. Subprefectul Ioan Suru, cel care a semnat Ordinul nr.1/2012, a precizat: „Brăgaru s-a încurcat în iţele propriilor dosare şi din punctul meu de vedere, nu poate avea nicio şansă, deoarece nu poţi depune un dosar care are acelaşi obiect cu alt dosar deja aflat pe rol, iar despre suspendare, deja s-a dat un verdict irevocabil în acest sens. Nu poate fi decât o cacealma!”
Mofturi scumpe, pe bani publici
Privind situaţia incredibilă consemnată de cacealmaua lui Brăgaru, dar dintr-o altă perspectivă, putem spune că acest soi de justiţiabili pun instanţele în situaţii delicate, deoarece judecătorii, care şi aşa au de rezolvat vrafuri de dosare, trebuie să îşi piardă timpul şi să fie plătiţi pentru mofturi de acest gen. Iar asta pentru că, din păcate, nu există filtre care să statueze din capul locului ce speţă merită abordată şi ce speţă nu merită abordată, deoarece ocupă inutil din timpul de muncă al judecătorilor, o muncă şi aşa minuţioasă şi teribil de grea. Setea de putere a lui Brăgaru şi mofturile sale de justiţiabil prea sensibil sunt astfel plătite din bugetul statului. Dar poate că pentru astfel de mofturi, judecătorii ar putea să-i impute cheltuieli de judecată ceva mai piperate.
Evoluţia procesului a căpătat însă conotaţii de-a dreptul isterice, după ce Brăgaru a mai depus pe rolul Tribunalului Mehedinţi încă o cerere de anulare a Ordinului nr. 1/2012, în speranţa că avocaţii săi vor cere conexarea celor două dosare, într-un dosar cu totul şi cu totul nou, în care fostul primar poate avea năstruşnica idee de a cere din nou suspendarea efectelor ordinului până la judecarea pe fond a noului dosar. Mai exact, pe data de 6 martie 2012, la Tribunalul Mehedinţi a apărut un nou dosar, nr. 2269/101/2012, având ca prim termen data de 10 aprilie 2012. Mult mai interesant este faptul că în disperare de cauză, Constantin Brăgaru a înregistrat pe rolul instanţei un dosar cu o cauză similară celei din dosarul 50/101/2012, chiar dacă un astfel de dosar poate să fie respins încă de la primul termen, doar pentru simplul fapt că mai există un altul similar pe rolul aceleiaşi instanţe. Pentru disperarea lui Brăgaru, aproape totul trebuie încercat, chiar şi astfel de subtilităţi avocăţeşti, menite să tulbure instanţele. Întrebarea firească ar fi aceea că, dacă Brăgaru cere din nou acelaşi lucru, de ce i se mai aprobă? E simplu: în momentul în care justiţiabilul depune un dosar, acesta se înregistrează şi i se dă un termen, ceea ce s-a şi făcut în dosarul 2269. La primul termen, este suficient ca pârâtul să vină şi să încunonştinţeze instanţa că mai există un dosar cu aceeaşi cauză, pentru ca instanţa să îl respingă. Pentru a fi cacealmaua şi mai profundă, totuşi cine l-a învăţat pe Brăgaru să se joace de-a v-aţi ascunselea cu Tribunalul, nu l-a învăţat tocmai prost, pentru că în noua speţă se cere, pe lângă anularea actului administrativ şi suspendarea efectelor ordinului până la pronunţarea unei decizii definitive şi irevocabile. Subprefectul Ioan Suru, cel care a semnat Ordinul nr.1/2012, a precizat: „Brăgaru s-a încurcat în iţele propriilor dosare şi din punctul meu de vedere, nu poate avea nicio şansă, deoarece nu poţi depune un dosar care are acelaşi obiect cu alt dosar deja aflat pe rol, iar despre suspendare, deja s-a dat un verdict irevocabil în acest sens. Nu poate fi decât o cacealma!”
Mofturi scumpe, pe bani publici
Privind situaţia incredibilă consemnată de cacealmaua lui Brăgaru, dar dintr-o altă perspectivă, putem spune că acest soi de justiţiabili pun instanţele în situaţii delicate, deoarece judecătorii, care şi aşa au de rezolvat vrafuri de dosare, trebuie să îşi piardă timpul şi să fie plătiţi pentru mofturi de acest gen. Iar asta pentru că, din păcate, nu există filtre care să statueze din capul locului ce speţă merită abordată şi ce speţă nu merită abordată, deoarece ocupă inutil din timpul de muncă al judecătorilor, o muncă şi aşa minuţioasă şi teribil de grea. Setea de putere a lui Brăgaru şi mofturile sale de justiţiabil prea sensibil sunt astfel plătite din bugetul statului. Dar poate că pentru astfel de mofturi, judecătorii ar putea să-i impute cheltuieli de judecată ceva mai piperate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentați