exercitiu de imaginatie

Exerciţiu de imaginaţie bolnavă

Pentru că tot se vorbeşte atât de mult despre reorganizarea teritorial administrativă, iar pe la Orşova unii strâng semnături pentru dezlipirea de Mehedinţi şi anexarea la Caraş-Severin, în focurile acestei veri toride, imaginaţia reorganizării ne duce cu gândul la o propunere incitantă.

Poate că Orşova ar tre­bui să fie o regiune au­tonomă, în care lo­calnicii să se ocupe cu şme­nurilele şi turismul, dar şi cu beregăţeala politică şi fanteziile ne­mărginite ale puterii. Într-o asemenea regiune autonomă, după care probabil că nu ar plânge nimeni, dar nici nu s-ar înghesui nimeni să o mai re­vendice, va trebui, în mod firesc, să se definească şi o so­lidă ecuaţie a puterii. Pentru a fi teribil de solidă, puterea din noua regiune autonomă, căreia am putea să-i spunem Ţinutul Pierdut, ar trebui să se con­solideze după modelul mo­narhiilor din micile state, pre­cum Brunei sau Monaco, deşi în cazul Ţinutului Pierdut al Orşovei, comparaţia nu e deloc nimerită, decât sub forma suc­ce­siunii garantate la frâiele puterii. Ca orice ţinut autonom care se respectă, Orşova va tre­bui să aibă un guvernator au­toproclamat, care să predea pu­terea din tată în fiu. Cel mai ni­merit, cred eu ar fi omul de afa­ceri Constantin Popescu, deoa­rece este mai bine ancorat în rea­litatea locală. El va trebui să conducă autoritar şi chiar să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra localnicilor, pentru ca aceştia să fie numiţi mai apoi supuşi fideli. Ar mai fi nevoie la Orşova şi de un Guvern de paie, dar şi de un Parlament local, pen­tru ca democraţia să poată fi mimată, iar Orşova să ră­mână membru al UE. Aici e puţin mai greu de ales un pre­mier, pentru că el trebuie mu­sai numit de guvernator şi agreat de parlamentul local. Dar îndrăznim să credem că s-ar potrivi actualul secretar Ma­rian Boţilă. Are studii de înalt funcţionar public, e uns cu toate alifiile, e şmecher şi alu­necos, iar aceste doar câteva calităţi îl recomandă. Guvernul au­tonom Boţilă ar trebui să aibă şi câţiva miniştri, iar re­coman­dările noastre, com­ple­ta­te cu negocieri politice se­rioase şi tensionate şi cu şpăgi consis­tente, sunt următoarele: Ion Trăistaru - ministrul finan­ţelor şmenuite; Valeriu Ungu­reanu – ministru delegat pentru relaţia cu firmele de familie şi po­liţia lo­cală; Dumitru Pătă­şanu (con­silierul poet) – minis­trul cul­turii; Constantin Bră­garu – mi­nis­trul lucrărilor pe bani publici şi al licitaţiilor; Cons­tantin Ne­gu­lescu – direc­torul Securităţii Statului; Cons­tantin Paier – mi­nistrul învă­ţă­mântului; Cons­tan­tin Florea – ministrul pentru frecat menta şi căscat gura; Ion Ghergulescu – ministrul lu­cră­rilor publice şi al terenurilor cu ieşire la Du­năre; Ion Manea – ministrul eco­nomiei şi come­r­ţu­lui; Ra­mona Roată – ministrul de ex­terne (asta după modelul Bul­gariei, care în perioada de pre­a­derare la UE avea un ministru de externe după care toţi băr­baţii puternici ai planetei în­torceau capul); Pavel Moescu – ministrul sănătăţii (ca­re ar trebui să demareze o cam­panie regională împotriva con­su­mu­lui de alcool). De comun acord cu domnul Bră­garu, ar trebui să fie numit şi un ministru al justiţiei, iar aici doamna Valentina Gră­dinaru ar fi cea mai bună ale­gere. Ar mai fi câ­teva ministere, dar pentru că avem de a face cu o regiune mică şi săracă, tre­buie făcut un cu­mul de respon­sabilitate. Astfel, Constantin Bră­garu ar putea fi cel mai bun ministru al dez­voltării regio­nale, Cons­tan­tin Florea ar pu­tea fi şi ministru de interne. În regiunea auto­no­mă Ţinutul Pier­dut al Orşovei nimeni nu are voie să pună la îndoială cu­vântul şi dispoziţiile guverna­torului, cine critică autorităţile statului va fi aspru anchetat de securitate, iar cine mai în­drăzneşte să aducă amin­te de incompatibilitate şi de ANI, va avea de a face cu apa­ratul de specialitate al pre­mierului, Ma­rian Boţilă fiind expert în a boţili toate incom­patibilităţile descoperite şi ne­descoperite. De asemenea, sediul Parlamen­tu­lui local va fi desemnat la Pensiunea ŢAKA, iar reşedinţa guvernatorului la una dintre cabanele preferate de vânătoare ale domnului Bră­garu. A fost doar un exerciţiu de imaginaţie bolnavă, o fantezie de vară şi o alternativă la politi­ca obscuri­tă­ţii, statuată pe plaiurile Orşovei.