Moartea iminent a unui paradis turistic - ORŞOVA

Un oraş care se stinge

Un minunat oraş mehedinţean trăieşte de aproape doi ani o dramă. Un oraş ce ar fi putut rivaliza cu multe dintre paradisurile turistice ale lumii, cu oraşe turistice din ţările vecine sau cu zone mult mai slab înzestrate de natură, dar bine puse în valoare. Municipiul Orşova pare condamnat la degradare, în timp ce edilii de aici sunt suspect de liniştiţi.

Orşova anului 2010 arată ca după bombardament, are toate străzile sparte, este plină de gunoaie şi insalubră, are locuitori plictisiţi şi dezamăgiţi şi ghetouri precum celebrul „California”. Oraşul ce ar fi trebuit să semene cu o perlă turistică a ajuns o paragină şi un gunoi, un loc a paşilor pierduţi, o zonă în care nici măcar plimbările de altădată pe Insula Pescăruş nu mai au aceeaşi încărcătură romantică. Şi cum oare ar mai putea avea, dacă la tot pasul întâlneşti doar ruine. Ruinele unui restaurant, odinioară strălucitor, o faleză insalubră şi un ansamblu de pontoane dezmembrat la ordinul unui primar din ce în ce mai ciudat. În Orşova mileniului al treilea, sărăcia, ignoranţa şi mizeria au ajuns cuvinte de ordine, iar, mai nou, străzile sfărâmate întregesc un peisaj sinistru dintr-un oraş european, prin care, culmea, mai trec şi vase de croazieră. Ce îi lipseşte oare acestui oraş perlă, pentru a avea splendoarea pe care o merită şi prestanţa de paradis turistic, în care s-ar putea trăi doar de pe urma turismului. Ce îi poate lipsi unui oraş aşezat în amfiteatru, deasupra bătrânului Danubiu, la scurtă distanţă de o zonă atât de mirifică precum Cazanele şi în calea vaselor de croazieră luxoase ce trec pe aici, dar nu au unde opri şi nici pentru ce opri? Ce ar putea însemna pentru acest municipiu, prea aspru blestemat, să fie gazda turiştilor europeni, sosiţi pe Dunăre, o gazdă ce i-ar putea întâmpina cu servicii impecabile, cu infrastructură modernă şi cu o faleză pe care să nu o mai poţi uita după ce ai păşit pe ea? Însăşi bunăvoinţa cu care natura s-a aplecat asupra acestei minunate zone, amplasamentul, grandoarea Dunării ce se îmbină armonios cu muntele, prospeţimea aerului şi ospitalitatea localnicilor, toate acestea ar putea însemna un potenţial pe care o minte iscusită l-ar putea exploata eficient. Aici ar putea trăi oameni care să facă bani frumoşi din mărunţişuri legate de turism şi din vânzarea eficientă a frumuseţii acestei zone. În condiţiile actuale, însă, este greu de crezut că cineva ar putea păşi în acest oraş lugubru sau ar avea curajul să ancoreze la pontoanele batjocorite de un primar fantezist, aşa cum este greu de crezut că mai poate cineva să privească către un viitor frumos al acestei urbe. De ce se întâmplă toate acestea? De ce moare o biată urbe, cu pretenţie de municipiu? De ce se scufundă Orşova, un oraş cu atâta istorie locală, dar care nu are un muzeu propriu? De ce într-un oraş reconstruit din temelii, după ce vechiul a fost înghiţit de lacul de acumulare, nu găseşti un muzeu în care să poţi admira poze din vechea aşezare? Prea multe întrebări pentru un biet oraş ruină, ajuns, din nefericire pentru noi toţi, pe mâna unui primar cu o prea mare doză de iresponsabilitate şi cu prea mult şi nejustificat orgoliu! Prea multe întrebări, la care există doar un singur răspuns: Constantin Adrian Brăgaru. Apropo, am observat că există pensionari fericiţi şi suspect de satisfăcuţi la Orşova, printre care şi un fost primar, de ale cărui sfaturi oricum nu mai are nimeni nevoie, pentru că nu mai fac doi bani, pensionari fericiţi care îl idolatrizează pe primarul Brăgaru. Pentru aceştia, care oricum nu mai fac parte din ecuaţia viitorului şi nici a evoluţiei fireşti, avem un singur mesaj: Dragi pensionari iubitori de Brăgaru, spălaţi-vă cu el pe cap dacă vreţi, dar poate că vă interesează şi ce poate face el pentru nepoţii voştri!