Fraţii noştri români din Valea Timocului

 

Îndureraţii noştri fraţi timoceni

Mi-am făcut un obicei de a merge peste Dunăre, în Serbia, în satele şi oraşele în care poţi asculta limpezimea şi frumuseţea unui nepreţuit grai românesc. Vorbesc româneşte, rumâneşte, dar sub nicio formă „vlăheşte”, aşa cum încearcă autorităţile de la Belgrad să ne amăgească şi să îi amăgească. Ei sunt îndureraţii noştri fraţi din Timocul sârbesc.

---

De la Kladovo, la Ne­go­tin, la Bor, la Zaje­čar, de la Majdanpek şi până departe în capitala Voj­vodinei, Novi Sad, sunt câteva sute de mii de români timoceni. Cu toate acestea, la ultimul re­censământ abia dacă s-au de­clarat vreo câteva mii români, res­tul amăgindu-se cu denu­mirea de vlahi. Doar Vojvodina pare să fie un alt tărâm, ceva mai românesc, deşi, şi acolo, ro­mânismul este doar un pre­text pentru a scoate ochii celor care acuză Serbia de încălcarea Tra­tatului de la Copenhaga, pri­vind drep­turile minorităţilor. Emi­siu­ni în limba maternă ro­mâ­neas­că, dar în realitate tra­duceri din fluxurile de ştiri venite pe agen­ţiile de presă sâr­be, drepturi mul­tiple, Consiliul Naţional al Ro­mânilor, dar în realitate, totul se află sub un strict control sâr­besc, iar uneori românii de aici par să fie învrăjbiţi cu românii – vlahi din Valea Timocului. Neno­rocită soartă, amarnică nedrep­tate. În luna octombrie a acestui an, în Serbia va avea loc re­censământul populaţiei, mo­ment teribil de important pentru co­munitatea românească de aici. O comunitate sfâşiată, din pă­cate, de o ciudată dezbinare şi de multă dezinformare, o comu­nitate care are mari probleme în a recunoaşte identitatea româ­nească şi de a scrie pe acel for­mular de la recensământ, lim­pe­de şi hotărât „sunt român”. Şi ca şi cum nu era de ajuns că există atâta dezbinare, atâta degrin­go­ladă, mai nou, sârbii, cu com­pli­citatea unora dintre românii ti­moceni, aserviţi ideii de vlahism, încearcă standardizarea unui al­fabet nou, pentru o limbă a cărei denumire este o utopie la fel de mare ca şi forma total artificială, „limba vlahă”. Într-una din de­pla­sările efectuate în Vojvodina, am întâlnit un român atât de sim­patic şi de volatil în ideile sale, încât nu am reuşit să uit ciudatele sale explicaţii despre vlahism şi timoceni. Ionel Stoiţ este poet, publicist şi umorist, re­dactor al revistei „GRAIU BĂ­NĂ­ŢANULUI”, revistă a poeţilor în grai bănăţean românesc din Ba­natul Sârbesc şi editată de Uni­unea Scriitorilor în Grai Bă­năţean şi Societatea TIBISCUS din Uzdin, precum şi vice­pre­şedinte al Societăţii Literar Artistice TIBISCUS din Uzdin. Io­nel, pentru că aşa îl alintă cu­noscuţii, are o opinie agresivă faţă de cei din Valea Timocului, despre care spune că nu pot fi consideraţi români, dacă ei nu vor şi dacă se declară vlahi şi că liderii lor sunt dezbinaţi şi grevaţi de interese personale în acapararea de fonduri venite din Ro­mânia. „Cei din Valea Timo­cului sunt invitaţi să se mute în Vojvodina, dacă vor să fie liberi şi respectaţi, dar nu numai atât – ei ar trebui să înveţe să nu se mai declare vlahi. Românii din Timoc sunt singurii vinovaţi de situaţia de acolo şi ei nu vor cu ade­vărat să se declare români. Ro­mânii din Vojvodina sunt, de fapt, cei care au rămas din fostul Banat extins, cei care au fost şi sunt mult mai bine organizaţi, fiind o categorie aparte”, explică Ionel Stoiţ. „În 1974 am fost angajat la Frontul Popular, până în 1979. Atunci erau nişte legi ex­cepţionale cu privire la mi­no­rităţi. Am colaborat cu Mişcarea Democrată a Românilor din Serbia, condusă de Dimitrije Kračunović. Interesant este faptul că statutul fostei Iugo­slavii a fost creat pentru o fe­deraţie foarte liberă, în care fiecare republică putea deveni oricând autonomă. La acea vre­me, în orice localitate în care exista minim 15% minoritate, trebuiau respectate drepturile acestor oameni. Totuşi nimic nu s-a respectat, iar lucrurile au luat o întorsătură dramatică, după Miloşevici”, mai spune Stoiţ, care, întărâtat şi oarecum iritat de o discuţie sinceră, de­vine şi mai vehement: „Am avut alegeri la Consiliul Naţional al Minorităţilor. La 5000 de ro­mâni, oficial, au avut doar 40 de voturi, cu toate că ei spun că în Valea Timocului trăiesc peste 250.000 de români. În opinia mea, poate că e mai bine aşa cum se declară ei valahi, dar să nu uităm că sunt două categorii şi aici – valahi care vorbesc lim­ba română şi valahi care vorbesc limba sârbă”. Aproape că ţi se taie respiraţia şi îţi dau lacrimile! Este mult prea trist!