Decembrie - o lună magică

O lună magică

Începe ultima lună a acestui an şi cu toate că ar trebui să fim oarecum trişti, deoarece am mai îmbătrânit cu un an, luna decembrie are ceva magic, ceva special, ceva care ne aminteşte tuturor de anii copilăriei, de Moş Crăciun, de mirosul de scorţişoară şi cetină şi de sfaturile mamei cu privire la ghetuţele curate pe care Moş Nicolae trebuia să le umple cu daruri.

O lună absolut magică a început nu numai pentru cei mici, ci şi pentru cei mari. Pentru noi ro­mânii, această ultimă lună din an începe cu Ziua Naţională şi sfârşeşte cu noaptea de Reve­lion. În tot acest interval, gân­dul că vor veni Moş Nicolae şi Moş Crăciun, cadorurile pri­mi­te şi cele oferite, zilele de Cră­ciun, colindele, bradul îm­podobit şi masa plină cu bu­cate, gândul care zboară către toate acestea ne înfioară deo­potrivă. Există o magie repe­tabilă şi inconfundabilă a acestei luni, iar acestă magie ne urmăreşte pe toţi, din pri­ma şi până în ultima zi a vieţii. Vorbeam zilele trecute de Sfântul Andrei, sărbătorit în ultima zi a lunii noiembrie şi spu­­neam că, de fapt, acest apos­tol al românilor deschide şirul magiei sărbătorilor de iar­nă. Înainte de a-l aştepta, cu ghetele curăţate, pe Moş Ni­colae, am sărbătorit, ieri, Ziua Naţională a României şi ne-am simţit cu toţii mândri că suntem români. Am văzut, cu acest prilej, dincolo de fes­tivităţi şi ceremonii militare, emisiuni TV cu români şi despre români, unele chiar reu­şite, dar pot spune că, tot ieri, au fost şi emisiuni înve­ni­nate, ale unor televiziuni cen­trale, care au folosit şi so­lemna zi de 1 Decembrie pen­tru a înjura Guvernul, pre­şe­dintele, primul ministru şi par­tidele aflate la putere. Par­că totuşi nu era nici ziua po­trivită şi nici momentul ideal pentru circ mediatic şi parcă ar fi fost mult mai nimerit să ne abţinem cu toţii de la sim­patiile şi pasiunile politice şi să rămânem uniţi de o singură mare pasiune, aceea de a fi români. De pildă, o televiziune centrală făcea ieri caz de faptul că domnul Mircea Geoa­nă s-ar fi simţit lezat de ne­recunoaşterea sa ca al doilea om în stat şi că, în lipsa pre­şedintelui, i s-a dat onorul pre­mierului Emil Boc şi nu lui. Dacă domnului Geoană luna de­cembrie îi trezeşte amintiri dureroase şi dacă în urmă cu doar un an, Moş Nicolae a fost bun cu toţi românii, ferindu-i de ambiţiile periculoase ale dom­nului Geoană, aceasta nu era preocuparea de ieri a mi­lioanelor de români care aştep­tau acea notă de solem­nitate, necesară Zilei Naţio­na­le, de la posturile naţionale de televiziune. Să depăşim, însă, acest moment stupid de frus­trare al domnului Geoană, aplau­dat la televiziunile în­se­tate de ură şi să revenim la ma­gia lunii decembrie! Pe aceasta nu ne-o mai pot fura nici politicienii, nici televi­ziunile mogulilor şi nici me­tehnele noatre de tip balcanic. Ne pregătim să îl aşteptăm pe Moş Nicolae şi ne gândim cu plăcere la strălucirea bradului de Crăciun. În această lună tre­­buie să devenim mai to­leranţi şi mai darnici, trebuie să încercăm să ne ajutăm se­menii cu care soarta a fost mai puţin darnică şi să păşim în ur­mătorul an cu mulţumirea su­fletească a datoriei îm­pli­nite. Am putea oare să fim mai buni unii cu alţii? Am putea să nu ne mai invidiem şi să nu ne mai urâm, să nu ne mai şi­canăm unii pe alţii şi să ne adu­cem aminte că Iisus a fost sa­crificat din dragostea ne­măr­ginită a lui Dumnezeu pen­tru oameni? Peste câteva săp­tămâni vom sărbători Naş­terea Mântuitorului şi le vom spune copiilor că au fost cu­minţi şi nu l-au supărat pe Moş Crăciun. Dar va trebui, în acelaşi timp, să le oferim co­piilor exemplul de care au ne­voie, încercând noi cei mari să fim mai cuminţi! Există copii care nu l-au primit niciodată pe Moş Crăciun şi care ar dori de la Moş Nicolae o viaţă mai bună. Să ne amintim şi de cei mai nefericiţi dintre semenii noştri şi să uităm de rivalităţi şi dorinţele întunecate ale răzbunării. 

Să fim mai buni, într-o lună magică!