nenorocel total

Nemuriciul sindical 

Aflu, cu oarecare interes, dar fără vreo bucurie personală, pentru că nu aş vrea să fiu răutăcios, că un distins sindicalist local, muiat în jocurile politice şi îmbătrânit în rele, ar fi fost mazilit cu eleganţă de centrala sindicală de care aparţinea. Nu ştiu ce să spun, noroc sau norocel că s-au prins şi oamenii aceia de la centru de promiscuitatea şi oscilometria jalnicului personaj cu aere de sindicalist feroce.

 Mare este grădina lui Dumnezeu, dar şi cea a sindicalismului românesc. Bunăoară un sinistru personaj, cu aere de filosof şi parvenit, a parazitat ani de-a rândul o filială teritorială a unei respectate centrale sindicale, la umbra căreia şi-a făcut meandrele aşa cum a vrut şi s-a blindat de proprietăţi imobiliare, lichidităţi şi demnităţi politice. Visa chiar demnităţi înalte la nivel naţional şi judeţean, avea impresia că este un lupătător pentru dreptatea celor mulţi şi se dădea drept apărătorul celor mulţi şi obidiţi. Sindicalistul lui peşte a traversat epoci de toate culorile, a slujit pe la toate cabinetele şi a umblat cu vorba de la un stăpân la altul, până când a ajuns, fărăvoia sa erou de film, ce-i drept nu film de lung metraj şi nici de Oscar ci un biet scurt metraj de câteva minute pe un cunoscut portal de internet. Fioros, apucător şi lacom, duplicitar şi mereu înfometat, amicul X de la centala sindicală pe care a crezut-o un cartel pentru bunăstarea sa, a ajuns la un moment dat să îşi trădeze cei mai apropiaţi prieteni şi cei mai distinşi apărători, a ajuns să scoată limba la oamenii care au crezut în capacitatea sa şi care i-au întins o mână şi la felca biblicul Iuda, a preferat arginţii în locul omeniei şi a loialităţii. Nu i-a păsat nici de acest lucru şi nici nu a procedat precum Iuda, adică să îşi recunoască tragic trădarea, ci a continuat să persifleze pe toată lumea din scaunul său de baron sindical nemuritor. Am putea să îi spunem nemuriciul sindical, deşi ceea ce se petrece acum pe la vârful patriei sale sindicale nu prea mai corespunde acestei descrieri. dar, cu indulgenţă vorbind, nemuriciul sindical pare să fi fost debarcat de şefii săi centrali, după ce aceştia, cinefili înrăiţi din fire, ar fi vizionat un film celebru. Ce să mai spunem, decât că, dacă şefii săi de la centrala cu pricina, au ajuns la concluzia că norocelul nemuriciului a cam apus, iar el ar trebui să se întoarcă în tavernele istoriei, acolo de unde a ieşit şi a năvălit printre oameni, atunci să fie într-un ceas bun! Înseamnă că Dumnezeu a dat mintea ce mai de pe urmă unor lideri sindicali adevăraţi!