Ecuaţia politică Frunzăverde

Ecuaţia Frunzăverde

Plecarea din PDL a lui Sorin Frunzăverde nu s-a făcut nici cu uşi trântite violent, nici ca într-un divorţ în stil italian, obişnuit prin mahalalele de la marginea Romei, ci s-a făcut mai mult la nivel mediatic şi cel mult psihologic. Totul a început prin informaţii aruncate pe surse, confirmate apoi de la nivelul PNL Caraş-Severin şi a continuat prin intoxicări media de tipul „mai mulţi lideri importanţi ai PDL îl urmează pe Frunzăverde”. Ecuaţia are însă şi câteva necunoscute, destul de greu de aflat, asupra cărora doar anumite indicii s-au trasat, dar şi acelea foarte subtile.

În mare parte, despre o posibilă plecare din partid a lui Sorin Frunzăverde se vorbea, pe la colţuri ce-i drept, în urmă cu vreo câteva luni, iar după momentul alegerilor de la nivelul conducerii centrale a PDL, anumite tensiuni puteau fi simţite de cunoscători. În schimb, nimeni şi nimic nu putea certifica o asemenea trădare precum cea realizată de un om care avea aureola unui membru fondator al partidului, care deţinea preşedinţia Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi un capital de popularitate imens în Caraş, dar şi în general în Banat. Chiar dacă se tot vehicula trădarea şi chiar dacă mirosea cumva a trădare, puţini dintre oamenii cu greutate din PDL puteau să anticipeze şi să creadă într-o asemenea ispravă. Perspectivele acestei întâmplări, oarecum nefericite, sunt multiple, la fel ca şi nuanţele. Sebastian Lăzăroiu s-a manifestat destul de dur, spunând că „Sorin Frunzăverde este un gunoi”, Vasile Blaga a comparat plecarea lui Frunzăverde cu cea a lui Bogdan Niculescu Duvăz, Emil Boc l-a taxat destul de dur, acuzându-l de trădare. Dincolo de regrete şi declaraţii la cald, plecarea lui Frunzăverde este una destul de suspectă, iar Vasile Blaga a declarat pentru „Ora de Timiş” că „Sorin a fost un om foarte iubit în partid şi asta mă miră, nu ştiu cum va construi el dreapta în USL pentru că, să nu uităm, sunt oameni de stânga acolo, foarte puternici”. Chiar Sorin Frunzăverde a precizat în declaraţiile rostite ieri că a plecat la PNL şi nu la PSD şi că va încerca să construiască o dreaptă puternică. „Voi candida pentru USL, deşi USL este o alianţă de conjunctură. Candidez acolo, dar din partea PNL!” Deci, atenţie! Sorin Frunzăverde pleacă din PDL, pentru a merge la PNL, dar cu precizarea fermă că nu are nimic de a face cu stânga şi că acceptă candidatura din partea unui PNL aliat conjunctural cu PSD, doar pentru că asta este situaţia politică a momentului. Înseamnă, explicit, că fostul greu al PDL nu a uitat că a negociat aderarea PDL la Grupul Popular European şi că a construit un PDL de dreapta. Analistul Ion Cristoiu făcea şi el o declaraţie foarte interesantă şi plină de subînţelesuri: „Un stâlp al unui partid nu se poate comporta în acest fel, sărind gardul la vecini, ca un motan în călduri”. Cristoiu lasă de înţeles că ceva s-ar ascunde în spatele plecării liderului democrat-liberal şi că Frunzăverde nu a sărit gardul doar pentru că era acel „motan în călduri”. Atunci de ce să fi plecat Frunzăverde? Şi cum să îşi fi calculat el plecarea, dacă toată lumea a rămas surprinsă, dacă urăşte PSD-ul şi dacă spune că nu doreşte să provoace o dezbinare în PDL? Pot fi mai multe explicaţii! Ori Frunzăverde este exemplul negativ al baronului PDL, de care partidul lui Traian Băsescu trebuia să se scuture, pentru a porni pe un nou drum al reformelor profunde, ori Sorin Frunzăverde a plecat pentru a se întoarce într-o bună zi cu un nucleu de dreapta numai bun de întărit partidul care i-a fost casă timp de 22 de ani. Nimic nu este pur întâmplător în această ecuaţie a plecării din PDL, iar o analiză la rece a evenimentului nu poate conduce decât la concluzii reci şi drastice luate în mediul politic, dar decizii ale căror efecte sunt bine analizate înainte de a fi luate. Emil Boc mai spunea, în discursul său, faptul că partidele din USL nu ar fi trebuit să primească în mijlocul lor şi pe funcţii importante de conducere trădători, în timp ce tocmai ei clamează moralitatea în politică. Odată primit în PNL, Frunzăverde ar putea să aibă o misiune precisă acolo, iar visul de a vedea într-o bună zi o construcţie politică reală, sănătoasă şi de dreapta între PDL şi PNL, este un vis ce poate fi realizat prin oameni care spun că pleacă pentru a construi o dreaptă adevărată şi care subliniază obsesiv ataşamentul pentru PNL şi nu pentru PSD. Şi am mai putea adăuga dezminţirea tuturor intoxicărilor de presă, potrivit cărora primari celebri din PDL l-ar urma pe Frunzăverde. În rest, să nu uităm că nimeni nu este de neînlocuit!