istorie diletantista: NICOLICEA PE CAI MARI

Blestemul diletantului politic

Duicu s-a prăbuşit, Nicolicea a urcat

Cei care urmăresc viaţa politică din Mehedinţi îşi amintesc cu siguranţă ce se întâmpla pe 7 martie 2009. Era o zi de maximă capacitate şi putere pentru un personaj venit din tenebrele PSD şi cocoţat încet şi sigur pe cele mai înalte culmi ale administraţie locale. Este vorba de Adrian Duicu, cel care în acea zi de început de primăvară devenea preşedinte al PSD Mehedinţi, cu sprijin de la centru, cu eforturi financiare masive şi cu o atitudine ofensivă şi distructivă la adrea fostei conduceri a filialei şi încercând o asasinare politică a celui care l-a crescut: Eugen Nicolicea.

În acea zi de martie, Eugen Nicolicea era deposedat de funcţia de preşedinte şi se încerca ştergerea lui definitivă din istoria PSD Mehedinţi. Obrăznicia de a-l fi alungat pe Nicolicea se întoarce acum împotriva lui Duicu! Mişcarea politică total neinspirată comisă de Adrian Duicu şi graba cu care a vrut să devină liderul absolut al PSD Mehedinţi i-a întunecat raţiunea şi a început să facă greşeală după greşeală. Mai întâi îl alungă din partid şi din Consiliul Judeţean pe fratele deputatului, pe Liviu Nicolicea. Graba de a face o demonstraţie de forţă îl face pe Duicu să scape detalii importante, cum ar fi acelea legate de caracterul nestatutar al excluderii lui Liviu Nicolicea, falsurile din documentele de partid şi incapacitatea de a prevede faptul că va pierde în instanţă bătălia cu excluşii. Nu a învăţat nimic din greşeala respectivă şi la scurt timp îl alungă şi pe Constantin Sârbulescu, iar ca opera de asasinat politic să fie completă, Duicu comite greşeala fatală: îl exclude din partid şi pe deputatul Eugen Nicolicea. Ca orice diletant politic, Adrian Duicu nu îşi calculează riscurile, ci se mulţumeşte doar cu demonstraţia de forţă făcută în prezenţa lui Liviu Dragnea şi Ioan Toma. Nu avea de unde să ştie Adrian Duicu şi nici măcar consilierii lui nu i-au spus-o, că încercarea de a exclude din partid o maşinărie politică de tipul Eugen Nicolicea îl va costa, nu pe termen scurt sau mediu, ci pe termen lung. După 8 ani în fruntea filialei Mehedinţi a PSD, după patru mandate consecutive şi după o carieră neîntreruptă, comparabilă cel mult cu cea a lui Adrian Năstase, Eugen Nicolicea părea, la momentul 7 martie 2009, lovit de diletanţi jalnici pripăşiţi cu pile şi donaţii pe la vârful PSD. Într-un partid în care oamenii cu greutate de tipul Miron Mitrea au fost marginalizaţi în favoarea hrebenciucilor şi vangheliştilor, nici nu e de mirare că mămăliga a explodat, iar produsul expirat Mircea Geoană a dat chix în bătălia cu Traian Băsescu. Spuneam că la momentul la care Adrian Duicu îi şmulgea funcţia, Nicolicea părea lovit, dar puţini au intuit faptul că într-o zi se va întoarce în forţă şi va avea un cuvânt greu de spus pe scena politică românească. Nu au trebuit să treacă decât nouă luni pentru ca Eugen Nicolicea, din postura de independent, în grupul celor 25 de parlamentari din jurul lui Gabriel Oprea să aibă onoarea de a sta faţă în faţă cu preşedintele Traian Băsescu la consultările pentru formarea Guvernului. Cu alte cuvinte, în timp ce Adrian Duicu plânge după tot ce a pierdut şi a cheltuit într-o zadarnică campanie şi după ce aşteaptă să plece în lunga călătorie prin deşert, despre care vorbea Adrian Năstase, în tot acest timp Eugen Nicolicea intră la guvernare şi poate că va primi şi vreo funcţie importantă. Ce s-a întâmplat de fapt? Nimic nou sub soare! Acesta este blestemul care îi urmăreşte pe diletanţii politici!