editorial

Mineriada sindicală

Disperarea pesedistă şi drama unui Mircea Geoană rămas pe lângă ciolanul puterii se întrepătrund, ca într-o ciudată coincidenţă, cu mineriada sindicală de ieri. Baronii sindicali ai PSD au scos oamenii în stradă pentru ca aceştia să orchestreze aria disperării lui Geoană.

Mineriada sindicală de ieri, 7 octombrie 2009, este o tot mai evidentă acţiune tendenţioasă şi subversivă. În esenţa ei, hărmălaia din stradă şi călătoriile cu autobuzul a sindicaliştilor manipulaţi de lideri înregimentaţi politic au legătură cu orice altceva, în afară de renegocierea legii unice de salarizare sau cu alte revendicări formulate în stradă. Care este atunci miza protestelor organizate de lideri îmbuibaţi? Este una de vreo un miliard de euro, adică patrimoniul fostului UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România) constituit din baze turistice şi de agrement a căror valoare nu a fost încă dezvăluită opiniei publice. În România, a fi lider sindical sau preşedinte de confederaţie e o îndeletnicire destul de fericită şi bănoasă, dar cum să se mai mulţumească „bieţii” lideri manipulatori cu firimiturile şi să nu dea şi ei un tun imobiliar, preluând în proprietate moştenirea sindicatelor comuniste, mai ales că până acum n-au reuşit să obţină decât dreptul de administrare al acesteia. Drept de administrare şi el destul de profitabil pentru o adunătură de indivizi, ce se autointitulează luptători pentru drepturile clasei muncitoare, dacă ar fi să judecăm faptul că, de ani buni, prin societatea-mamut SIND România SRL, o caracatiţă care controlează cea mai mare bază turistică din România, cu staţiuni hoteliere şi baze de agrement situate în 17 filiale teritoriale care acoperă cele mai importante zone de interes ale României, liderii ce ce scot oamenii sub geamul lui Boc sug sume uriaşe de bani, numai bune pentru vilele şi casele lor de vacanţă. Cine suge cu nesimţire din această afacere? Nimeni alţii decât reprezentanţii la vârf ai celor patru confederaţii sindicale, care s-au decis astăzi să scoată 20.000 de oameni în stradă pentru a zbiera lângă clădirea Guvernului, adică CNSLR Fraţia, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Cartel Alfa, Blocul Naţional Sindical (BNS) şi Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR). Acestea sunt confederaţiile sindicale care controlează direct, dar în proporţii diferite, SIND Romania SRL şi, coincidenţă, confederaţiile care îi scot pe sindicalişti faţa guvernului, fără a le spune altceva decât să zbiere cu disperare că vor papa şi vor „jos Guvernul”. Să mai amintim şi faptul că boşii sindicali din România, unii dintre ei, sunt slugile lui SOV, pe la trustul acestuia, trust care s-a transformat într-o maşină de propagandă, diversiune şi manipulare anti Băsescu, anti Guvern şi anti tot ceea ce le taie lor pofta de jaf? ce rost mai are să amintim? Oricum bieţii oameni, românii de rând loviţi de criză, se uită cu ultima speranţă în gura unor lideri de sindicat care au făcut o afacere din mitinguri, blocaje şi behăieli pe la fereastra Guvernului şi a Prefecturilor din România. Ar mai fi ceva la mijloc: baronii sindicali din România ştiu foarte bine că pe vremea guvernării de tristă amintire a PSD au dus-o ca în sânul lui Avraam, în timp ce Guvernul Boc a început să le mai taie din nas. În aceste condiţii, băieţii aceştia „grijulii pentru soarta bieţilor oameni ai muncii” se răţoiesc acum în faţa Guvernului, scot zeci de mii de oameni în stradă, îi pun să zbiere că sunt rupţi în fund de sărăcie, după care, ştiind că PSD are nevoie de „sprijin” de proteste de stradă, se vor înfăţişa la ipotetiticii câştigători şi vor cere tainul lor. Cu o mână vor lua tainul, dar cu cealaltă vor încerca să facă semne cu degetul arătător în ideea că „Aţi văzut că dacă vrea muşchii noştrii putem scoate fraierii în stradă, aşa că aviz amatorilor de mişcări sociale!” De ce sunt baştanii sindicali atât de nervoşi? Pentru că Guvernul Boc le-a dat de înţeles că nu e atât de slab de înger încât să se sperie de aceşti interlopi sindicali.

Romeo Crîşmaru
8 octombrie 2009